postura yoga

Bine v-am regăsit!

În seria articolelor dedicate recuperării de după traumă, vă propun azi o discuție despre yoga printr-o lentilă a dovezilor pe care le avem asupra eficienței sale în tratarea traumei.

Bessel van der Kolk este directorul medical și fondatorul Centrului pentru Traume din Brookline, Massachusetts  unde studiază și implementează programe de recuperare pentru copii și adulți cu istoric de traumă și este profesor de psihiatrie la Școala de Medicină din cadrul Universității din Boston.În 2018  s-a tradus în România lucrarea sa Corpul nu uită niciodată, pe care o găsiți aici, de exemplu. V-o recomand din inimă. E scrisă cu grijă, accesibil și cu un sentiment de… smerenie față de suferința umană…

Pe baza experienței lui clinice și pe cea de cercetător, van der Kolk arată felul în care teroare și izolarea care caracterizează orice traumă remodelează literalmente creierul și corpul.  Pentru unul dintre mecanismele implicate în aceasta remodelare puteți merge și la această postare.

Cartea lui van der Kolk mi-a deschis apetitul pentru înțelegerea efectelor pe care terapiile corporale le au în recuperarea după traumă.  El susține, de altfel, că simțul identității noastre este ancorat în conexiunea vitală cu corpul nostru. Nu ne putem cunoaște cu adevărat pe noi înșine atâta timp cât nu ne simțim și nu ne putem interpreta senzațiile fizice. Noi trebuie să înregistrăm și să acționăm ținând cont de aceste senzații pentru a naviga în condiții de siguranță prin viață. Deși amorțirea (sau căutarea compensatorie a senzațiilor tari) –așa cum se întâmplă în cazul persoanelor cu istoric de traumă- fac viața tolerabilă, prețul pe care îl plătim este acela că nu mai știm cu adevărat ce se întâmplă în interiorul corpului nostru și nu ne mai simțim cu adevărat vii (din punct de vedere senzorial).

De asemenea, expunerea cronică la traumă este asociată cu probleme semnificative în reglarea emoțiilor și controlul impulsurilor noastre. Astfel, un aspect esențial în recuperarea în urma traumei este să înveți să reduci tensiunea, să te calmezi, să te poți auto-regla. Am scris despre asta aici.

Yoga ajută la restabilirea legăturii pe care o avem cu corpul nostru și la o mai bună reglare a mediului nostru intern. Este, de asemenea, o modalitate fantastică pentru a restabili relația cu lumea noastră interioară, inclusiv o relație bazată pe iubire și pe afecțiune cu propriul sine.

În puține (și probabil insuficiente cuvinte), Yoga e un sistem integrat de practici care include posturi fizice (asane), tehnici de meditație și tehnici de respirație (pranayama) cu efecte dovedite în optimizarea funcționării sistemului nervos autonom, a activității hormonale și neuroendocrine, a tonusului muscular și ritmului cardiac, în reducerea cortisolului plasmatic și în reglarea stării de arousal (de activare) a organismului. Un interviu cu van der Kolb despre yoga și traumă găsiți aici.

În yoga, se acordă atenție experiențelor corporale și respirației. Această stare de conștientizare accentuată a corpului ajută la detectarea aspectelor fiziologice implicate în diferite senzații (tensiunea corporală, bătăile accelerate ale inimii, respirația superficială etc.) și oferă informații despre mediul nostru intern, o precondiție pentru a identifica în mod acurat un anumit tip de răspuns emoțional la o situație pe care o trăim (frică, furie etc.).

Starea de atenție conștientă din yoga (mindfulness) facilitează reglarea emoțiilor noastre și prin simplul fapt că observăm emoția declanșată, o lăsăm să se manifeste și nu o evităm. Faptul că devenim conștienți de natura tranzitorie a emoțiilor și experiențelor noastre duce la o schimbare de perspectivă în raport cu noi înșine. Mai multe despre mindfulness într-o postare viitoare.

Haideți să vedem ce spun studiile despre practica yoga și efectele ei asupra recuperării după traumă.

Un articol publicat în 2014 în Journal of Clinical Psychology a studiat efectul unui program de yoga pentru 64 de femei cu PTSD rezistent la tratament (am scris despre PTSD și C-PTSD aici). Jumătate dintre aceste femei au urmat un program de yoga de 10 săptămâni, iar jumătate au primit un program de educație pentru sănătate. Rezultatele acestui studiu au arătat că femeile care au urmat programul săptămânal de yoga au scoruri mai scăzute la indicatori de depresie și o reducere notabilă a tensiunii arteriale. Mai mult, din grupul de 31 de femei care au urmat acest program, 16 …deci undeva la 52% nu mai întruneau la sfârșitul lui criteriile necesare pentru a fi diagnosticate cu PTSD.

Un alt studiu raportat de Emerson și colegii săi în 2009 în International Journal of Yoga Therapy a arătat că după un program de 8 săptămâni de Yoga, cele 10 femei din studiu au manifestat îmbunătățiri ale tuturor simptomelor de PTSD, o mai mare frecvență a emoțiilor pozitive, o creștere a vitalității și un grad mai mare de „acordare” cu propriul corp.

Mitchell și colaboratorii săi (2014) au arătat  și ei că simptomele de PTSD precum starea de activare accentuată  (hyperarousal) și re-trăirea traumei au devenit mai puțin frecvente după un program de 12 sesiuni de yoga, iar participanții au dezvoltat abilități mai bune de reglare a emoțiilor.

Dovezile sunt încă preliminare și nesistematice, dar încurajatoare. Deși mecanismele prin care yoga ajută la recuperarea de după traumă sunt încă insuficient înțelese, cercetarea avansează și mi se pare o piesă importantă din acest puzzle al recuperării în urma traumei. E un subiect asupra căruia voi reveni.

Până atunci, rămâneți aproape. Mai ales de voi înșivă….

Și…puteți încerca măcar pentru reducerea stressului un studio de yoga sau, inepuizabila resursă..youtube-ul. Puteți începe cu Adrienne, aici.

 

 

 

 

Macy, R.J., Jones, E., Graham, L.M., Roach, L., (2015), Yoga for Trauma and Related Mental Health Problems: A Meta-Review with Clinical and Service Recommendations, Trauma, Violence & Abuse, 1-23

van der Kolk, B., Suvak, M., Rhodes, A.M., Spinazzola, J., (2014), Yoga as an Adjunctive Treatment for Posttraumatic Stress Disorder: A Randomized Controled Trial, The Journal of Clinical Psychiatry

 

 

 

 

Lasă un comentariu