Bine v-am regăsit.

V-ați aflat vreodată în preajma unui narcisic când face o criză de furie? Daca da, va compătimesc…pentru că știu că poate fi extrem de confuzant și copleșitor. Și tocmai din acest motiv cred că merită discutată aici. Dacă te afli într-o relație (de orice fel) cu un narcisic, existența ta probabil că e marcată de episode dese de îndoială de sine. Reacțiile acestor persoane sunt atât de exagerate, alambicate și înnebunitoare, disponibilitatea lor atât de redusă să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor și tendința lor atât de accentuată de a-i învinovăți mereu pe cei din jur pentru tot ce se întâmplă, încât cred că e nevoie de multe informații și câte un pas în spate ca să vă păstrați mintea cât de cât limpede.

Furia narcisicului are puține în comun cu furia oamenilor obișnuiți. Există un…ceva caracteristic, o notă de…disproporționalitate, înfricoșatoare și care te poate paraliza.

În engleză “furie” se traduce prin anger. În literatură însă, furia narcisicului e descrisă prin termenul rage, un termen mai tare…mai degrabă o furie paroxistică, extremă.

Am explicat aici că una dintre caracteristicile cele mai accentuate ale narcisicilor este agresivitatea, cu variațiunile sale: iritabilitatea, resentimentele, dorința de răzbunare, furia exagerată și ura față de cei care nu i se supun. Reacțiile violente și ostilitatea narcisicului sunt legate, în special de situațiile în care percepe cea mai fină urmă de critică sau de nesupunere. Când ego ul îi este amenințat, narcisicul are o reacție exagerată, disproporționată.  Problema este că în relație cu acești oameni și cele mai inofensive remarci pot fi percepute ca motive de duel… Continuă să citești

Bine v-am regăsit. Astăzi vorbim despre răspunsul la traumă, răspunsuri învățate în copilărie ca reacție la abuz și legătura lor cu tiparele după care funcționează relațiile noastre la vârstă adultă.

Trauma apare atunci când atacul sau abandonul declașsează un răspuns de tip fight or flight atât de intens încât persoana nu-l mai poate opri odată ce amenințarea nu mai există. Corpul trăiește într-o stare de hipervigilență,  asemănătoare unui motor mereu turat. Am scris despre asta aici.

Copiii traumatizați în mod repetat în copilărie învață să supraviețuiască folosind exagerat una sau mai multe tipuri de răspunsuri comportamentale. Literatura a documentat foarte bine răspunsurile de tip fight, flight și pe cel de tip freeze. Răspunsul de tip fight or flight e un răspuns automat la amenințare și pericol la toate ființele umane. Răspunsul fight e cel prin care persoana răspunde agresiv la pericol. Cel de tip flight apare când, la apariția pericolului, persoana “fuge” din situația amenințătoare…simbolic se manifestă ca hiperactivitate.

Răspunsul freeze (Îngheață) apare atunci când persoana realizează că rezistența e inutilă și renunță la luptă sau fugă și amorțește într-o stare de disociere, de ruptură de sine și/sau colapsează în tr-o stare de acceptare a suferinței ca fiind inevitabilă.

Pete Walker propune însă un model mai larg, așa-numitul model 4 F în care introduce și răspunsul de tip Fawn (în engleză a se gudura)

Acest răspuns este cel prin care persoana răspunde la amenințare și pericol încercând să fie pe placul agresorului, servil și îndatorito pentru a preveni un nou atac.

Aceste răspunsuri sunt niște structuri defensive, de apărare care ajută copilul să facă față abuzurilor, dar îi face foarte limitați și înguști în răspunsurile lor la situațiile de viață. Continuă să citești