Deși flamboaianți și atrăgători la începutul relațiilor lor, narcisicii au, de obicei, relații amare și de durată scurtă cu cei din jur. Problemele de relaționare stau în centrul narcisismului patologic și au drept cauză majoră lipsa de empatie pentru cei din jur.

Am citit recent un articol intitulat Can you move Narcissus? (Îl poți „mișca”, emoționa pe Narcis?) și rezultatele lui mi s-au părut demne de împărtășit pe blog.

So…să începem cu începutul. Ce e empatia? Empatia reprezintă capacitatea de a înțelege o altă persoană și de a-i împărtăși emoțiile. Are, deci, două componente majore:

–o componentă cognitivă, care presupune să înțelegi și să iei în considerare perspectiva și sentimentele altora și să ai disponibilitatea de a aprecia și de a te adapta acestei perspective diferite

–o componentă emoțională– care presupune să poți simți emoții orientate spre ceilalți (compasiune etc.)

Empatia joacă un rol esențial în relațiile dintre oameni, în crearea de legături între ei și în adoptarea unor comportamente de sprijin și ajutorare. Capacitatea de a privi o problemă din perspectiva unei alte persoane este fundamentul oricărui act de comunicare într-o relație sănătoasă. Are chiar și o amprentă fiziologică, în sensul în care cercetările arată că persoanele empatice răspund fizic chiar la suferința altora prin creșterea ritmului cardiac.

Hai să spunem că empatia e un soi de lipici social și un fundament al relaționării sănătoase cu ceilalți. Am scris mai multe despre relațiile sănătoase aici.

Să revenim la Narcis. Despre legenda lui am scris aici.

Asumpția comună este aceea că persoanele cu narcisism patologic sunt incapabile de empatie, că mecanismele lor de apărare sunt atât de puternice încât resping instant și la modul foarte rigid orice informație de spre sine care i-ar putea pune într-o lumină proastă. Astfel că, dacă îi spui unui narcisic „Mi-a fost atât de greu să fac față acestei situații pentru că tu ai ales să te comporți așa….te-aș ruga să fii mai atent(ă) la asta”, probabil că remarca îți va fi întâmpinată cu furie și negare. Sau, într-o notă anecdotică, dacă te plângă că te doare capul, un foarte posibil răspuns este „D-apoi pe mine…”

Teorii mai recente însă sugerează că lipsa de empatie a narcisicilor este, de fapt, o problemă de motivație. Adică sacrifică cu bună știință empatia pentru celălalt pentru a se simți mai bine cu ei înșiși (self-enhancement). Spre exemplu, Morf și colaboratorii arată într-un studiu din 2011 că narcisicii sunt suficient de flexibili pentru a se angaja în orice fel de acțiune care le poate servi scopurilor. Asta înseamnă că dacă să rezoneze cu celălalt le servește unui scop, atunci o vor face, altfel nu…

Studiul de care vreau să vă vorbesc le aparține lui Hepper și colaboratorilor săi și a fost publicat în 2014 în Personality and Social Psychology Bulletin.  Studiul și-a propus să analizeze mai în profunzime relația dintre narcisism și empatie și a avut trei faze.

În prima fază, autorii au prezentat participanților un scenariu și un material video cu o persoană aflată într-o situație de suferință moderată (despărțirea de partener) sau severă (o depresie clinică) și au încercat să afle dacă narcisicii pot fi capabili să manifeste empatie dacă sunt instruiți în mod expres s-o facă. Ce înseamnă asta? Că, dacă în urma instrucțiunilor narcisicii devin mai empatici, înseamnă că empatia redusă faimoasă deja a acestora nu reflectă o incapacitate, ci o lipsă de motivație. Cu cuvinte simple, pot fi empatici, doar că nu vor. Decât dacă le servește unui scop…

Rezultatele acestui prim studiu au arătat că narcisicii au într-adevăr scoruri mai reduse de empatie. Mai mult, narcisicilor le lipsește empatia indiferent dacă situația persoanei e moderată sau severă și indiferent dacă victima e culpabilă sau nu de situația pe care o relatează.

În a doua fază a studiului, au prezentat unui număr de 95 de participanți un documentar de 10 minute cu o femeie victimă a violenței domestice, dar pe o parte i-au instruit să încerce să se uite la perspectiva victimei «Imaginați-vă ce simte persoana din acest documentar și încercați să priviți situația din perspectiva ei ». Rezultatele au arătat că cei cu scoruri mari de narcisism, deși înclinați să nu fie empatici (vezi rezultate studiu 1) pot avea mai multă empatie pentru o persoană dacă sunt instruiți în mod expres să o facă.

În a treia fază…și aici văd valoarea studiului…au măsurat activarea sistemului nervos autonom. Găsiți câteva informații despre funcționarea sistemului nervos autonom aici. Rețineți că spuneam mai sus că o creștere a ritmului cardiac indică un răspuns empatic la suferința altora. Unui număr de 88 de participanți le-au fost aplicați electrozi pe umărul drept și glezna stângă pentru a le înregistra ritmul cardiac în timp ce ascultau o înregistrare audio în care o persoană povestea o despărțire dramatică de partenerul de viață.

Rezultatele au arătat că cei cu scoruri mari de narcisism au avut o rată cardiacă semnificativ mai scăzută când au fost expuși la suferința unei alte persoane, dar…și aici e un mare DAR… instructajul de a lua în considerare perspectiva persoanei pe care au auzit-o, i-a făcut să răspundă acestei situații în mod similar cu participanții cu narcisism moderat.

Concluzia autorilor studiului a fost aceea că empatia redusă a persoanelor cu narcisism accentuat este însoțită de o activare redusă a sistemului nervos autonom. În condițiile în care au răspuns natural la suferința cuiva, cei cu narcisism ridicat au avut o rată cardiacă semnificativ mai redusă decât cei cu narcisism scăzut. Persoanele cu narcisism patologic sunt, într-adevăr, mai puțin afectate de stimulii emoționali. DAR, în mod crucial, atunci când sunt instruiți să ia în considerare perspectiva persoanei aflate în suferință, participanții cu narcisism sever au răspuns cu același nivel de activare fiziologică la suferința altcuiva ca și cei cu n nivel redus de narcisism.

Ce înseamnă asta? Datele acestui studiu sugerează deci că nu sunt incapabili de empatie, ci nu sunt suficient de motivați să ia în considerare și perspectiva altcuiva.

Concluziile și le formulează fiecare…

Rămâneți aproape. Mai ales de voi înșivă.

Hepper, E.G., Hart, C.M., Sedikides, C. (2014), Moving Narcissus: Can Narcissists be Empathic?, Personality and Social Psychology Bulletin, vol. 40(9), 1079-1091

Foto: Narcissus, by Claire McInnerny