imagine creier cuvinte

Aș vrea să vorbesc azi despre un concept care ilustrează și rezumă experiența multor supraviețuitori ai relațiilor abuzive sau a situațiilor traumatice prelungite: C-PTSD (complex post-traumatic stress disorder).  Pentru ușurință îi voi spune stress-ul post-traumatic complex. Se scriu multe lucrări și articole despre C-PTSD, dar cu toate acestea, nu îl veți găsi în manualele de diagnostic al tulburărilor mentale. Deși a fost propus în repetate rânduri de diferite grupuri de lucru ca o categorie distinctă de diagnostic, niciunul din manualele de diagnostic nu-l tratează ca atare. Unele studii consideră că zona de suprapunere a simptomelor cu PTSD-ul e prea mare pentru a le considera două categorii distincte. E o dezbatere în desfășurare la această oră și asupra căreia voi reveni.

Ce mi se pare însă cel mai important este că experiența supraviețuitorilor îi legitimează specificul și consider că e util să vorbim despre el.

Ca să-l înțelegem însă, trebuie să vedem ce este PTSD-ul și prin ce anume forma complexă se diferențiază de el.

PTSD-ul este o tulburare de stress care apare în urma acțiunii unui factor de stress extrem care implică  ameninţarea cu moartea sau vătămare corporală gravă, a fi martor la un astfel de eveniment sau a afla despre moartea violentă sau neaşteptată, despre vătămarea serioasă, ori espre ameninţarea cu moartea ori vătămarea suferită de un membru al familiei sau de un alt apropiat.

PTSD-ul presupune trei mari categorii de simptome: retrăirea persistentă a evenimentului traumatic (amintiri, coșmaruri, flashback-uri), evitarea stimulilor asociați cu trauma (goluri de memorie, izolare, senzații de amorțeală etc.) și hiperactivare neurofiziologică (somn agitat, furie și iritabilitate, nervozitate etc.). Despre hipervigilență am scris aici.

Stress-ul post-traumatic complex sau C-PTSD poate apărea însă și ca urmare a unor evenimente mai puțin extreme, dar prelungite în timp și se prezintă cu tulburări de atașament (temă pe care o vom relua). Și aici e legătura cu temele pe care le discutăm la Prizonieri în Oglindă (abuzul în copilărie, violența domestică prelungită etc.).

Termenul de C-PTSD (PTSD complex sau stress-ul post-traumatic complex) a fost introdus în 1992 de Judith Herman, care a descris un grup de simptome pe care le prezintă cei au trăit o perioadă prelungită de (luni sau ani) de victimizare cronică și s-au aflat în controlul total al altcuiva (situații de privare de libertate, lagăre de muncă, copii aflați în situații de abuz prelungite, victime ale violenței domestice etc.).

Herman, dar și alți cercetători, au propus că CPTSD se poate dezvolta ca urmare a traumelor interpersonale cronice chiar și în absența expunerii la abuzuri mai grave precum violența domestică.

Persoanele aflate în astfel de situații se pot confrunta cu dificultăți precum:

  • reglarea emoțiilor– poate include tristețe persistentă, gânduri suicidare, furie explozivă sau furie inhibată
  • tulburări ale stării de conștiență– uitarea evenimentelor traumatice, episoade în care se simte detașat de propriile procese mentale (disociere)
  • percepție de sine– stare de neajutorare, vină, rușine toxică și/sau sentimentul că e complet diferit de alte persoane
  • percepția distorsionată a abuzatorului- îi atribuie abuzatorului putere totală, asimilează sistemul lui de convingeri, e preocupat excesiv de relația cu acesta sau e preocupat de răzbunare.
  • relații cu ceilalți -izolare, lipsă de încredere în ceilalți, disruperi în relațiile intime, căutarea repetată a unui salvator
  • sistemul de convingeri – sentimente de neajutorare sau disperare

Aceste dificultăți emoționale și relaționale pot persista până la vârsta adultă și contribuie la multe probleme psihologice. Supraviețuitorii pot, de asemenea, să evite să se gândească sau să vorbească despre subiecte relaționate traumei datorită emoțiilor asociate acestora. Pot folosi alcoolul sau alte substanțe ca o modalitate de evita sau de a amorți gândurile și emoțiile asociate traumei. Pot avea acțiuni de auto-mutilare sau alte forme de a-și face rău.

Cea mai puternică impresie (și motivul pentru care am ales să abordez acest subiect pe blog) mi-a lăsat-o însă cartea lui P.Walker  Complex PTSD: From Surviving to Thriving: A GUIDE AND MAP FOR RECOVERING FROM CHILDHOOD TRAUMA . C-PTSD e considerată de Pete Walker o formă chiar mai severă decât PTSD și se deosebește de acesta prin 5 trăsături principale:

  • Flashback-uri emoționale
  • Rușine toxică
  • Abandon de sine
  • O voce internă extrem de critică
  • Anxietate socială

Simptomele mai includ tulburări de atașament, sentimente de singurătate și abandon, stimă de sine fragilă, dificultăți în relații, schimbări radicale ale dispoziției, sensibilitate crescută la situații stresante, ideație suicidară.

Flashback-uri emoționale sunt considerate cea mai importantă trăsătură a CPTSD. Acestea nu au o componentă vizuală, ci sunt regresii frecvente și prelungite la stări emoționale copleșitoare trăite în situațiile de abuz sau abandon.

Flashback-urile emoționale nu conțin informații factuale, ci doar o anumită stare emoțională. Nu ne amintim o situație traumatizantă, dureroasă. ne amintim o anumită stare emoțională, dar de vreme ce amintirea nu conține fapte pe care să le retrăiești, tinzi să atribui emoțiile pe care le simți situației din prezent.

Atunci când avem un flashback emoțional credem în mod greșit că persoana sau situația cu care ne confruntăm acum are legătură cu ceea ce simțim. De exemplu, dacă ai crescut într-un mediu în care în mod obișnuit ai fost acuzat pe nedrept de anumite lucruri și nu ți s-a permis niciodată să te aperi sau să-ți pledezi cauza, e posibil ca atunci când trăiești situații în care e posibil să fii nedreptățit, reacția ta să fie exagerată tocmai pentru că îți activează amintirea unei stări din copilărie. Sau, dacă ai crescut lângă un părinte exagerat de autoritar și abuziv în prezența căruia te-ai simți neajutorat și fără scăpare, e posibil ca atunci când interacționezi ca adult cu figuri de autoritate să simți aceeași neajutorare pe care ai simțit-o în copilărie, deși acum ești o persoană cu resurse (interioare și exterioare) care te pot ajuta să ieși din situațiile abuzive.

Da, situația sau persoana e un declanșator, dar emoțiile noastre nu se potrivesc situației fie pentru că sunt prea intense, fie că sunt prea persistente.

Astfel de stări emoționale pot fi trăiri copleșitoare de frică, rușine, alienare, furie, durere sau depresie. Conțin și declanșatori ai stărilor de fight or flight. Flashback-urile emoționale pot varia ca intensitate de la subtile la copleșitoare și pot varia, de asemenea, ca durată de la câteva minute la câteva săptămâni, în ceea ce unii terapeuți numesc regresie.

Mai multe despre flashback-urile emoționale și alte simptome ale stress-ului post-traumatic complex în postările viitoare.

 

-va urma-

Ca de obicei…rămâneți aproape. Mai ales de voi înșivă…

 

Herman, J. (1997). Trauma and recovery: The aftermath of violence from domestic abuse to political terror. New York: Basic Books.
Walker, P. (2013), C-PTSD: From surviving to thriving: A guide and Map for Recovery from Childhood Trauma, 
https://www.ptsd.va.gov/professional/ptsd-overview/complex-ptsd.asp
https://www.paxonline.ro/?q=ce_este_ptsd
https://www.psychologytoday.com/us/blog/conquer-fear-flying/201408/is-what-you-are-feeling-flashback

 

Lasă un comentariu