Ultimele două postări au fost dedicate descrierii agresivității mascate și a tacticilor de manipulare  folosite de agresorii mascați. Am ținut reflectorul pe agresor și am explicat aici  de ce e important să cunoaștem, în primul rând, situația cu care avem de-a face.

Acum mutăm reflectorul pe cel manipulat, pe victimă. Încercăm să găsim modalitățile prin care poate ieși din ceață și poate reintra în roluri corecte în relațiile cu cei din jur.

Premisa de la care se pleacă este aceea că în relațiile disfuncționale,  agresorul e cel care stabilește regulile. Relația este dezechilibrată, iar victima abuzului riscă să-și piardă identitatea și dreptul său la un rol sănătos, într-o relație echilibrată. Despre aceste drepturi am scris aici.

În acest sens devine imperioasă redefinirea termenilor angajamentului, a relației și interacțiunii. Pentru acestea sunt necesare 6 condiții esențiale (Simons, 2010):

1. Să te eliberezi de concepțiile tale greșite asupra naturii umane și comportamentului uman

Cea mai importantă eroare, din acest punct de vedere, este să asumăm că toată lumea e la fel. Personalitățile agresive sunt foarte diferite de majoritatea dintre noi, nu gândesc ca noi și nu văd lumea cu aceiași ochi. Cam tot ce-am învățat și știm noi despre comportamentul oamenilor nu li se aplică…

2. Să evaluezi (mai) corect caracterul celorlalți

Rețineți că agresivitatea (fățișă sau mascată) transpare în  modalitățile obișnuite de comportament ale persoanei în relațiile cu ceilalți. Americanii au o expresie…If it walks and talks like a duck… Dacă merge și măcăie ca o rață… este o rață…Concluzia o trageți dvs…

Dacă o persoană tot timpul vrea să-și impună voința, spre ex., nu acceptă feedback niciodată vis a vis de comportamentul său, nu acceptă un răspuns negativ etc., puteți asuma în mod corect că aveți de-a face cu o personalitate agresivă.

Dacă o persoană  îți dă rareori un răspuns clar la o întrebare clară, dacă găsește întotdeauna scuze pentru comportamentele nepotrivite, te face mereu să te simți vinovat/ă și încearcă mereu să te arunce în defensivă prin folosirea unor tactici de manipulare și control, puteți asuma în mod corect că aveți de-a face cu o personalitate mascat agresivă.

3. Să îți crești nivelul de conștientizare de sine (self-awarness), adică să fii în mod special atent la aspectele propriului tău caracter/comportament

Avantajul major al oricărui manipulator este acela că își cunoaște victima și caracterul ei suficient de bine pentru a ști cum va răspunde la tacticile lui.  Știe, spre ex., dacă-i va căuta scuze sau dacă se va învinovăți sau dacă reacționează la rușine.

Dr. Simons ne sfătuiește ca, atunci când ne analizăm propriul comportament, să fim atenți la următoarele aspecte:

• Naivitatea. Mai ales dacă ești persoana căreia îi vine greu să creadă că alții ar putea minți, înșela sau ar putea fi lipsiți de empatie. Puteți manifesta ceea ce Dr. Simons numește negare “nevrotică” adică refuzul de a accepta realitatea doar după ce ați fost de o mulțime de ori în postură de victimă.
• Conștiința morală supra-dimensionată. Întrebați-vă dacă sunteți de obicei mai dur cu dvs. decât cu ceilalți. Sau dacă cineva vă rănește, vă grăbiți să vă învinovățiți mai degrabă pe dvs., iar lui să-i găsiți scuze pentru că așa e…uman etc….
• Încredere în sine scăzută. Poate că mereu vă îndoiți de dreptul dvs. de a vă îndeplini nevoi și dorințe (legitime) sau poate nu aveți încredere în capacitatea dvs. de a rezolva un conflict. Dacă vă regăsiți în astfel de descrieri e posibil să înăbușiți lupta din fașă și să deveniți defensivi atunci când sunteți provocat de o personalitate agresivă.
• Supra-intelectualizare. Sau poate că sunteți una dintre persoanele care se străduiesc prea tare să înțeleagă. Sau poate credeți că oamenii au comportamente nepotrivite doar atunci când există… un motiv rezonabil, legitim…în acest caz vă puteți iluziona că simpla înțelegere a acestor motive va schimba lucrurile. Aaveți mare grijă! Uneori, dacă vă concentrați prea mult pe posibilele cauze ale comportamentului celui care vă manipulează, puteți ajunge să îl scuzați. Sau riscați să cheltuiți mult timp și multă energie făcând asta încât vă auto-sabotați prin faptul că nu vă protejați și nu încercați să vă întăriți pe dvs.
• Dependența emoțională. E posibil să aveți caracteristicile unei personalități submisive, supuse și aveți temeri inconștiente legate de independență și autonomie. Cu cât sunteți mai dependent/ă emoțional de o persoană, cu atât sunteți mai vulnerabil la manipulare și exploatare.

4. Să recunoști și să numești corect tacticile de manipulare și să răspunzi în mod corespunzător. Învață tacticile și denumirile lor pe de rost! Am prezentat tacticile cele mai folosite aici și aici. Numește-le exact atunci când sunt folosite!

Și rețineți o  regulă fundamentală: Nu vă lăsați dărâmat de tactica în sine. Țineți minte că manipulatorul luptă pentru ceva. Apoi răspundeți doar în baza a ceea ce, în mod legitim, doriți sau aveți nevoie. Nu reacționați instinctiv sau defensiv.

5. Să încetezi să mai porți bătălii care sunt deja pierdute

Oamenii care sunt în mod frecvent victima abuzului sau manipulării devin atât de confuzi, frustrați și deprimați încât nu mai pot gândi clar și rațional. Dr. Simons consideră că deprimarea apare datorită sentimentelor de lipsă de putere și lipsă de speranță care însoțesc orice situație implacabilă, pe care nu o poți influența, o luptă pentru care nu ai șanse reale de câștig. Iar această luptă imposibil de câștigat pe care o duc victimele manipulării este, deseori, încercarea lor de a schimba persoana care îi abuzează și îi manipulează. Cad în capcana de a încerca mereu și mereu să își dea seama ce anume ar trebui să facă sau să spună pentru ca manipulatorul să se comporte diferit.

Însă aceasta e o luptă fără sorți de izbândă. Nu putem schimba pe nimeni! Nu putem fi responsabili decât de propriul nostru comportament, nu de al altcuiva! 

Această luptă continuă cu morile de vânt generează furie, frustrare, lipsă de speranță și depresie. O dată ce ajung la depresie, victimele nu mai au energia necesară pentru a se apăra….

6. Să știi cum să menții o poziție de putere personală în relațiile cu ceilalți

Timpul și energia noastră nu pot fi investite decât în propriul nostru comportament- este singurul asupra căruia avem control și putere de schimbare. Pentru multe din victimele abuzul și manipulării  e greu să accepte că trebuie să-și asuma povara de a-și schimba PROPRIUL COMPORTAMENT pentru a îmbunătăți relația cu manipulatorul.

Cei care au fost vreme îndelungată victima manipulărilor sunt, de obicei, storși de energie și nu se mai simt în stare să facă tot ei efortul de schimbare. Dar altă cale nu există. A aștepta ca el sau ea să schimbe e o iluzie care costă scump. Schimbarea o putem noi, cu noi înșine. O dată ce apar primele efecte, încrederea noastră se poate construi. Mai multe despre asertivitate, limite personale și acceptarea consecințelor lor în postarea viitoare.

Ca de obicei…Rămâneți aproape! Mai ales de voi înșivă….

Sursa:

Simon, G. K (2010), In Sheep’s Clothing: Understanding and Dealing with Manipulative People, Parkhurst Brothers Publishers Inc.

Azi o postare scurtă despre un instrument simplu, dar  puternic –regula celor 3 C– care vă poate ajuta atunci când vă aflați în relație cu o persoană cu o tulburare de personalitate și tindeți să vă asumați responsabilitatea pentru comportamentul acesteia.

Regula celor 3 C presupune că atunci când vă confruntați cu frustrarea, confuzia, furia sau vinovăția pe care astfel de relații le presupun, să încercați să vă amintiți aceste trei aspecte esențiale…cei 3C:

I didn’t Cause it– Nu eu am cauzat tulburarea

Deseori victimele abuzului tind să se învinovățească pentru abuz și îți pot pune întrebări de genul „Oare ce-am făcut de e atât de furios/furioasă?”. E o întrebare legitimă și necesară în relațiile sănătoase cu cei din jur. În astfel de relații a te întreba care a fost contribuția ta la o problemă e un semn de sănătate psihologică și responsabilitate personală.

Însă lucrurile nu sunt la fel de simple atunci când avem de-a face cu o persoană cu o tulburare de personalitate. Deseori aceștia caută justificări pentru comportamentul lor abuziv și scuza cea mai la îndemână e, de obicei, victima… Nu uitați că fiecare e responsabil de propriul comportament și trebuie să și-l asume. Nimeni nu poate fi responsabil de determinarea comportamentului altcuiva. Fiecare dintre noi ALEGEM să răspundem într-un anumit fel la ceea ce ni se întâmplă. Scuze de genul „L-am lovit pentru că m-a enervat”…pur și simplu nu stau în picioare…

I can’t Cure it– Eu nu pot vindeca tulburarea

Oricâte de nobile v-ar fi intențiile, rețineți că nu puteți vindeca o tulburare de personalitate. Pentru ca simptomele să se reducă e nevoie de o intervenție psihiatrică/psihologică în condițiile în care persoana nu neagă comportamentul său și impactul acestuia asupra celorlalți.

I can’t Control it– Eu nu pot controla tulburarea

Repet, succesul unei intervenții psihiatrice/psihologice va depinde de angajamentul persoanei în cauză. Fără un astfel de angajament schimbarea nu e posibilă. Iar asta e ceva ce dvs. nu puteți controla.

Sper ca regula celor 3C să vă ajute în momentele în care vă simțiți copleșiți de neputință, vină sau lipsă de speranță.

Ca de obicei…Rămâneți aproape! Mai ales de voi înșivă…

http://outofthefog.website/what-to-do-2/2015/12/3/the-3-cs-rule

Continuăm azi cu prezentarea tacticilor de manipulare folosite de persoanele cu agresivitate mascată. Pentru o definire a agresivității mascate puteți merge la  postarea anterioară. Dacă vă interesează aprofundarea subiectului, vă recomand cartea dr. Simons, In Sheep’s Clothing.

Inducerea de vină (guilt tripping) Aceasta e una din cele două arme favorite ale agresorilor ascunși (cealaltă e inducerea de rușine). Este o tactica de intimidare foarte specială. Unul din lucrurile pe care personalitățile agresive îl știu e că alte tipuri de persoane au un altfel de simț și conștiință morală.

Iar manipulatorii știu foarte bine să folosească acest simț moral superior al victimelor lor pentru a-i ține într-o poziție de supunere și inferioritate și într-o stare de anxietate și îndoială de sine. Cu cât conștiința morală a victimei e mai puternică, cu atât e mai eficientă folosirea vinei ca armă.

Personalitățile agresive de toate tipurile folosesc inducerea de vină atât de frecvent și de eficient ca tactică de manipulare încât ilustrează perfect ce diferit e caracterul lor comparativ cu alte personalități (de ex, cele nevrotice). Continuă să citești

Mi-ați cerut prin mesaje pe blog, dar și pe pagina de facebook să vorbesc despre ce putem face pentru a ne apăra și a ne reconstrui după ce am trăit sau am crescut lângă o persoană abuzivă. Vom vorbi în detaliu despre asta la Prizonieri în Oglindă. Dar cred că primul pas spre vindecare și creștere este SĂ RECUNOAȘTEM ABUZUL ȘI SĂ-L NUMIM. Să putem, aflați fiind față în față cu cea/cel care ne manipulează, să recunoaștem corect ceea ce se întâmplă. Fără asta vom face în continuare jocul, adică NE VOM ÎNVINOVĂȚI PE NOI ÎNȘINE PENTRU ABUZ pentru că asta e sămânță principală pe care o sădește în mintea noastră. Din această cauză voi mai dedica o serie de postări tacticilor de manipulare. Nu există vindecare fără conștientizare!

Notă: Nu încurajez, sub nici o formă, lipsa de responsabilitate pentru propriul comportament în relațiile pe care le avem cu ceilalți. În relațiile SĂNĂTOASE, fiecare dintre cei implicați își asumă responsabilitatea pentru ceea ce face, ceea ce spune sau ceea ce simte. Dar în relațiile NESĂNĂTOASE, dezechilibrate și abuzive, abuzatorii fac exact opusul: folosesc abuzul pentru a controla și domina victima și încearcă să o convingă că ea sau el e vinovat pentru tot ce se întâmplă. Iar victima trebuie să învețe să se apere.

Vă spuneam aici că abuzul emoțional e o formă de “spălare a creierului” care erodează încet sentimentul de siguranță al victimei, sentimentul că e valoros ca ființă umană și încrederea în sine și în ceilalți. Este mai devastator decât abuzul fizic pentru că dezintegrează progresiv chiar simțui identității persoanei, al propriului sine. De altfel, esența oricărei forme de abuz (fizic, sexual) este abuzul psihologiv, emoțional.

Abuzul emoțional include un tipar de abuzuri verbale (insulte, jigniri), amenințări, intimidări, critică exagerată, dar și tactici mai subtile precum manipularea și inducerea de vină. Continuă să citești

Nu toți narcisicii sunt la fel. Sau mai degrabă, nu toți se manifestă la fel. Cu toții împărtășesc, ca mecanisme interioare, niște elemente comune, dar felul în care se prezintă celorlalți și relaționează cu ei poate fi diferit. Din acest punct de vedere veți găsi în psihologia populară, dar și în literatura științifică distincția între narcisismul fățiș (overt) și narcisismul mascat (covert). Continuă să citești

Descriam într-o postare anterioară legăturile traumatice (trauma bonding). Patrick Carnes le numește în cartea sa The Betrayal Bond: Breaking Free of Exploitive Relationships  “betrayal bonds” sau legături ale trădării. Autorul consideră abandonul prin trădare mai dăunător decât neglijența, pentru că trădarea e intenționată și servește intereselor abuzatorului (adică e “self-serving”). Dacă e suficient de severă, devine traumatică. Ce duce trădarea înspre traumă sunt sentimentele de frică și teroare care o însoțesc.

Carnes propune următoarele indicii care ne indică prezența unei legături traumatice între abuzator și persoană abuzată.  Pot fi utile nu doar terapeuților, ci și persoanelor care se află în preajma unei persoane abuzate și care ar putea să tragă un semnal de alarmă. Continuă să citești

Toți oamenii și mai ales copiii caută prezența figurii de atașament în fața unui pericol extern. Durerea, frica, oboseala sau pierderea toate accentuează căutarea persoanei acre poate oferi confort.

Legătura traumatică (trauma bonding) reprezintă o formă de atașament foarte adictiv (care creează dependență) față de o persoană care ne rănește. (Carnes, 1997). Victima ajunge până la punctul la care se învinovățește pe sine pentru situația de abuz, consideră că n-a făcut destul, că ar trebui să mai încerce, că situația e datorată defectelor pe care le are….

Acest tip de atașament face persoana să nu mai aibă încredere în propria judecată și să-și supună sănătatea unui risc tot mai mare. Acest tip de atașament se numesc legătură traumatică.

Legătura traumatică apare atunci când victima se atașează de cineva care e toxic și distructiv pentru ea. Adulții supraviețuitori ai familiilor abuzive și disfuncționale, de exemplu, se luptă cu astfel de atașamente. Refac acest tip de legătură deseori și în relațiile intime ca adulți. E o loialitate necondiționată pentru o persoană toxică.

Dutton and Painter au elaborat în 1981 teoria legăturii traumatice. Aceasta susține că atașamentele emoționale puternice se dezvoltă datorită faptului că relațiile abuzive au două caracteristici esențiale:

1. presupun un dezechilibru de putere

Acestea apar fie în relațiile părinte-copil (unde sunt evidente) fie în relațiile de cuplu, unde pot fi determinate de factori economici sau de altă natură. E o dinamică ciudată: pe măsură ce acest dezechilibru se intensifică, cel aflat în inferioritate se evaluează din ce în ce mai negativ și se percepe ca fiind tot mai slab și simte tot mai acut nevoia de a fi dominat. Acest ciclu de dependență produsă de relație se tot repetă și creează o legătură afectivă puternică dinspre cel cu putere scăzută spre cel cu putere mai mare. Concomitent, cel cu mai multă putere dezvoltă un sentiment exagerat al propriei puteri, care maschează măsura în care și el e dependent de cel inferior pentru a-și menține acest sentiment de putere.

2. tratamentul rău (abuzul) alternează cu tratamentul bun. Cel care domină, periodic și intermitent, îl maltratează pe cel inferior prin amenințări sau abuz emoțional și/sau fizic. Victima trăiește alternanțe periodice între o stare negativă (atunci când e abuzată) și una pozitivă, de ușurare, după ce abuzul încetează.

Acest abuz intermitent dezvoltă legătura emoțională care ține victima prizonieră în relație.

Acest “atașament paradoxal” a fost demonstrat prima oară la animale. De exemplu, într-un studiu pe maimuțe, Harlow a arătat cum “consecința imediată a respingerii din partea mamei este intensificarea eforturilor puilor de a-i căuta proximitatea”.

La oameni legătura traumatică a fost demonstrată, spre exemplu, la persoanele care au fost luate ostatice (Strentz, 1979), la copiii proveniți din familii abuzive (Kempe & Kempe, 1978) sau la membrii unor culte religioase  (Conway & Seigelman, 1978). Toți autorii sunt citați de Dutton and Painter (1981).

Dutton și Painter au demonstrat și ei mecanismul legăturii traumatice într-un studiu pe 75 de femei aflate în relații în care erau abuzate fizic sau emțional.

În cazul abuzului în familie, mecanismul e și mai accentuat de contrastul dintre teroare și violență, pe de-o parte și reconcilierea și supunerea de după, pe de altă parte.

În postarea viitoare voi discuta simptomele legăturilor traumatice așa cum au fost prezentate de Carnes în 1997.

Rămâneți aproape! Mai ales de voi înșivă…

Van der Kolk, B.A. (1989) The Compulsion to Repeat the Trauma Re-enactment, Revictimization, and Masochism, Psychiatric Clinics of North America, Vol. 12, No 2,  389-411

Dutton, D.G., Painter, S., (1993) Emotional Attachments in Abusive Relationships: A Test of Traumatic Bonding Theory Violence and Victims, Vol. 8, No. 2

M-a întrebat cineva în comentariul unui post…”Cum ne putem apăra?”. Mi se pare o întrebare tare grea pentru că problema, în sine, e extrem de complexă. Dar, pentru simplificare, cred că ar trebui început de la DREPTURILE pe care le avem în relațiile noastre.

Relațiile dintre oameni sunt un schimb continuu, un schimb fundamentat, la modul ideal, pe un principiu al reciprocității. În relațiile abuzive acest principiu e anulat. Și cred că de-aici ar trebui început… Dacă vă amintiți…în articolul articolul despre sentimentul de îndreptățire spuneam că lipsa sentimentului de îndreptățire (non-entitlement) ne determină să nu recunoaștem și  să nu ne exprimăm anumite drepturi, așteptări sau dorințe. Fundamentul este un puternic sentiment de lipsă de valoare personală, simți că nu meriți să ai propriile gânduri, emoții și opinii. Acest sentiment acut și dureros că nu merităm ne ține captivi în relații care nu doar că nu ne „îmbogățesc” în nici un fel, dar ne sărăcesc de multe resurse…Cel mai grav e că după astfel de relații suntem…împuținați, vlăguiți, lipsiți de respect pentru noi înșine. S-a fisurat, în fapt, cel mai important fundament al vieții noastre…relația cu noi înșine…

Pete Walker e un psiholog american cu o istorie tristă. Dar care și-a rescris povestea frumos prin felul în care a transformat durerea unei copilării grele în lecții de viață pentru pacienții lui. Celor care citiți engleză vă recomand cartea lui, Complex PTSD: From Surviving to Thriving: A GUIDE AND MAP FOR RECOVERING FROM CHILDHOOD TRAUMA.

În această carte am găsit listate o serie de drepturi pe care persoanele aflate în relații abuzive ar trebuie să și le repete zilnic! De fapt…pentru sănătatea relațiilor cu cei din jur, fiecare dintre noi ar trebui să ne asigurăm că ne exercităm aceste drepturi, că ne cunoaștem și exersăm limitele…

Vă invit la un exercițiu de reflecție. Luați-vă câteva minute și gândiți-vă la voi înșivă în relațiile cu cei din jur….Vă dau relațiile voastre șansa de a vă exercita aceste drepturi? E schimbul social din relațiile noastre corect pentru toți cei implicați? Care e limita până la care suntem dispuși să „tăiem de la colțuri” și mai ales care sunt consecințele? Suntem conștienți de ele? Le asumăm? Continuă să citești

Vă spuneam aici care e scopul principal al abuzului de tip GASLIGHTING și care sunt efectele acestei forme de manipulare asupra victimelor. Astăzi voi detalia comportamentele specific pe care abuzatorii le folosesc pentru a-și aduce victima în punctul la care aceasta ajunge să se îndoiască de realitate și să pună sub semnul întrebării capacitatea ei de a judeca.

Cum are, așadar, loc manipularea victimei? Ce fac, de fapt, abuzatorii?

Mint în față, cu seninătate Știi foarte clar că ce-ți spune e o minciună sfruntată, dar te minte cu seninătate. O dată ce ți-au spus o mare minciună, nu mai ești sigur pe nimic din ce-ți spun. Scopul lor este să-și țină victima într-o stare de labilitate și lipsă de siguranță. Continuă să citești