Revin azi cu o temă despre care în cultura noastră se vorbește rar…spre deloc. Un tip special și parșiv de abuz, devastator pentru victime- abuzul de tip GASLIGHTING. Este o formă de abuz care poate apărea în orice tip de relații,  fie că sunt relații de cuplu, părinte-copil sau relațiile de la serviciu…

Am compilat din câteva surse un tablou al emoțiilor și gândurilor pe care cei supuși acestui tip de abuz le trăiesc…o parte din plasa care se țese în jurul lor și din care cu greu ajung să mai iasă…

Dacă vă recunoașteți în aceste descrieri sau aveți apropiați care se află în acest punct, citiți mai departe….

Simți că ceva e clar “în neregulă” cu soțul, soția, mama, fiica, tatăl, colegul etc… dar nu poți explica foarte clar ce anume.

De multe ori te îndoiești de capacitatea ta de a-ți reaminti detalii despre evenimente trecut.

Te simți confuz(ă) și dezorientat(ă).

În preajma acestei persoane te simți amenințat și ca “în corzi” dar nu știi sigur de ce.

Simți mereu nevoia să te scuzi pentru ce faci sau cine ești. Continuă să citești

Dacă aș fi nevoită să aleg o singură sursă online de informare pentru cei care au nevoie de sprijin pentru a face față relației cu o persoană cu tulburare de personalitate, aceasta ar fi cu siguranță site-ul http://outofthefog.website/

Este, cred, cel mai bun punct de pornire pentru nespecialiști. Găsiți acolo informații despre tulburările de personalitate, despre cum arată viață lângă un om cu o personaliatte dificilă, dar găsiți mai ales un forum cu persoane minunate, dispuse să ofere un pic de confort și înțelegere celor care trăiesc situații grele.

Dacă vă aflați în situația dificilă de a trăi lângă o persoană cu o tulburare de personalitate (TP) și nu sunteți vorbitori de engleză, învățați engleză și numai pentru acest forum!

Dacă vă aflați în situația dificilă de a trăi lângă o persoană cu un TP și sunteți vorbitori de engleză, intrați cât mai repede pe acest forum!

Nicăieri…DAR NICĂIERI nu veți găsi o mai puternică validare a experienței voastre! Continuă să citești

Când se află în limite normale, sentimentul de îndreptățire (entitlement) se referă la experiența pe care o avem atunci când simțim că suntem stăpânii propriilor noastre acțiuni și când așteptăm răspunsuri rezonabile în relațiile noastre cu ceilalți. E sentimentul că ai dreptul la la propriile gânduri și emoții, la propriul tău spațiu inter și intrapersonal. Fundamentul e sentimentul că merităm astfel de drepturi în aceeași măsură în care și ceilalți au dreptul la ele.

Lipsa sentimentului de îndreptățire (non-entitlement) ne determină să nu recunoaștem și  să nu ne exprimăm anumite drepturi, așteptări sau dorințe. Fundamentul este un puternic sentiment de lipsă de valoare personală, simți că nu meriți să ai propriile gânduri, emoții și opinii.

Sentimentul exagerat de îndreptățire, marcă a narcisismului, se referă la așteptări nerezonabile de a primi din partea celorlalți tratament special sau supunerea lor automată  la cerințele tale.  Are la bază sentimentul că meriți mai mult decât alții, că ți se cuvine mai mult decât li se cuvine altora. E un sentiment global și nu se referă la situații specifice, ci e trăit de-a lungul tuturor situațiilor de viață. Continuă să citești

Un portret al mamei narcisice (4)

Închei azi portretul mamei narcisice început aici, aici și aici.

Vă reamintesc că descrierea pe care o găsiți mai jos e un text preluat de aproape toate site-urile care se ocupă de problematica părinților narcisici și efectele asupra copiilor lor. Textul poate fi folosit pentru uz necomercial, așa că l-am tradus de-aici https://sites.google.com/site/harpyschild/, pentru că surprinde foarte bine comportamentele și atitudinile mamei cu narcisism. Efectele acestor comportamente asupra copiilor lor le voi discuta în postările viitoare, dar pentru o imagine de ansamblu găsiți informații aici.

„E infantilă. Deseori mamele narcisiste sunt pur și simplu infantile. Dacă refuzi să te lași manipulate(ă) să faci un anumit lucru, va plânge că nu o iubești, pentru că dacă ai fi iubit-o ai fi făcut ce vrea ea…O să-ți pară ție rău când va muri că nu te-ai supus…

Astfel de replici pot părea amuzante, dar narcicistul e foarte serios în privința lor. Atunci când erai copil, dacă o rugai să oprească un comportament care te rănea, îl justifica prin faptul că și tu, la rândul tău, ai făcut ceva comparabil. Ca și cum comportamentul infantil, normal vârstei poate fi o justificare pentru comportamentul infantil al unui adult. “Să plătească cu aceeași monedă” e parte a felului în care părinții narcisiști relaționează cu copiii lor. De fiecare data când nu reușești să-i dai atenția, deferența sau supunerea pe care crede că le merită, îți va “arăta ea ție”! Continuă să citești