- “Nu există agonie mai mare decât aceea de a purta povara poveștilor nespuse dinăuntrul nostru” (Maya Angelou).
  • Despre blog
  • Contact
  • Informații cheie
    • Tulburări de personalitate
    • Tulburarea de personalitate narcisistă
    • Părinții narcisici
    • Copiii adulți ai narcisicilor
    • Abuzul emoțional (psihologic)
Despre blog
Contact
Informații cheie
    Tulburări de personalitate
    Tulburarea de personalitate narcisistă
    Părinții narcisici
    Copiii adulți ai narcisicilor
    Abuzul emoțional (psihologic)
  • Despre blog
  • Contact
  • Informații cheie
    • Tulburări de personalitate
    • Tulburarea de personalitate narcisistă
    • Părinții narcisici
    • Copiii adulți ai narcisicilor
    • Abuzul emoțional (psihologic)
 - “Nu există agonie mai mare decât aceea de a purta povara poveștilor nespuse dinăuntrul nostru” (Maya Angelou).
Vindecare

Rămâi în prezența emoției dificile…

2 comentarii

Pentru că trăim vremuri agitate și ambigue, m-am gândit că v-ar folosi un pic de ajutor. Voi dedica următoarele articole pe blog unor probleme legate de anxietate și felului în care reușim să-i facem față în această perioadă.

Am vorbit în postarea trecută despre mindfulness ca atitudine mentală și ca tehnică de meditație. Astăzi aș vrea să vă propun un exercițiu care să ilustreze această atitudine în raport cu emoții, gânduri sau senzații mai dificile cu care vă confruntați. Poate fi anxietatea, dezamăgirea…sau orice altceva…

A observa felul în care experiența dificilă se derulează, fără a  judeca sau a evalua în niciun fel și a accepta realitatea acestei experiențe așa cum e ea ajută, în mod paradoxal, la atenuarea disconfortului creat de experiența dificilă.

Acest paradox este foarte bine ilustrat de metafora buddhistă a celei de-a doua săgeți. Se spune că Buddha și-a întrebat un discipol: “Dacă o persoană e lovită de o săgeată e dureros?”, „Da”, a răspuns acesta. „Dar dacă e apoi lovit și de o a doua săgeată, durerrea e și mai mare?”, a întrebat Buddha din nou. Discipolul a răspuns din nou “Da”. Apoi Buddha a explicat: „În viață, de foarte multe ori nu putem controla prima săgeată. Însă, a doua săgeată este reacția noastră la prima săgeată pe care am primit-o. Iar această a doua săgeată ne dă posibiliattea de a alege. Să ne alegem reacția”.

Ce facem cu ceea ce ni se întâmplă, reacțiile noastre la experiențele pe care le trăim pot amplifica sau, dimpotrivă, atenua durerea pe care o resimțim. Însă pentru a putea face asta…primul pas e să observăm prima săgeată (evenimentul dureros inițial). În al doilea rând trebuie să rezistăm impulsului de a ne trage noi a doua săgeată…să ne lamentăm sau să ne vărsăm frustrarea pe ceilalți…Și, în ultimul rând…dar nu cel din urmă… să manifestăm puțină compasiune în raport cu experiența noastră. Aici și aici găsiți mai multe recomandări despre compasiunea față de sine.

În postarea de azi vă propun un exercițiu care să vă ajute să obsevați prima săgeată. Aveți nevoie de puțin timp în care să nu fiți deranjați, de liniște și un dram de curiozitate și blândețe față de voi înșine. Dacă veți exersa acest tip de atitudine mentală cât mai des, veți deveni tot mai conștienți de conținutul minții voastre dintr-o poziție de observator a acesteia, deci mai puțin fuzionați cu ea.

Poate v-ar ajuta să citiți de câteva ori scriptul de mai jos și apoi să încercați să aplicați aceste instrucțiuni.

„Așează-te într-o poziție confortabilă pe un scaun, cu spatele drept, cu brațele și picioarele neîncrucișate și cu mâinile așezate pe coapse. Lasă ochii să se închidă ușor.

Ia-ți câteva momente pentru a te conecta cu respirația ta….observă ridicarea și coborârea pieptului. Nu e nevoie să controlezi respirația în niciun fel, doar las-o să se întâmple în ritmul ei obișnuit.

Încearcă să faci acest exercițiu cu o atitudine de blândețe și acceptare a acestei experiențe. Nu trebuie să repari ceva, nu trebuie să faci ceva anume. Lasă experiența să se desfășoare în mod natural și să o trăiești exact așa cum e ea.

Poate că te lupți cu un gând supărător, cu o anumită îngrijorare, o anumită imagine sau o senzație corporală foarte intensă. Cu blândețe, dar cu fermitate comută atenția spre acest disconfort, oricât de supărător ar fi el. Observă dacă apar anumite senzații puternice în corp. Lasă aceste senzații să se desfășoare exact așa cum vin și observă ce-ți spune mintea despre ele. Încearcă doar să menții în câmpul atenției tale aceste gânduri și emoții și să le privești cu curiozitate și cu blândețe. Rămâi în prezența acestui disconfort, respiră cu el și încearcă să vezi dacă te poți deschide în raport cu el și dacă ai putea crea mai mult spațiu pentru el. Cu fiecare nouă respirație, imaginează-ți cum creezi mai mult spațiu pentru ca această experiență să se desfășoare…pur și simplu…așa cum e ea. Permite-i doar să se fie așa cum e.

Observă …de asemenea…cine observă aceste aceste gânduri și emoții…poți să conștientizezi acest observator tăcut? Poți să conștientizezi această postură de observator pe care o ai acum?

Dacă observi că te tensionezi sau că reziști acestei experiențe, remarcă doar acest fapt și încearcă să vezi dacă poți crea, cu fiecare respirație, mai mult spațiu pentru orice trăiești în acest moment. Este acest gând sau această emoție cu adevărat dușmanul tău? Sau poți să observi doar acest gând sau emoție și apoi să o lași să plece?

Poți crea mai mult spațiu pentru tensiunea sau disconfortul pe care îl simți? Cum ar fi  să trăiești acest disconfort exact așa cum e el? E tensiunea asta ceva cu care trebuie în mod necesar să te lipți sau ai putea chiar să inviți înăuntru acest disconfort și să-ți poți spune “te primesc așa cum ești pentru că ești doar o parte din experiența mea din acest moment”?

Dacă disconfortul crește, încearcă doar să remarci asta, să rămâi în prezența acestor senzații sau gânduri dificile și permite-le să se desfășoare exact așa cum vin. Încearcă, cu fiecare nouă respirație, să creezi mai mult spațiu în interiorul tău pentru a putea cuprinde întreaga ta experiență fără să o judeci ca bună sau rea…

Poate că mintea ta va începe să judece această experiență cu etichete de genul “mai rău” sau “periculos”. Dacă se întâmplă asta, trebuie să faci același lucru. Să rămâi în prezența acestor gânduri, să continui să respiri și cu fiecare nouă respirație să creezi mai mult spațiu înăuntrul tău pentru a le trăi exact așa cum sunt. Doar observă…gândurile ca gânduri, emoțiile ca emoții, senzațiile fizice ca senzații fizice…nimic mai mult, nimic mai puțin.

Rămâi în prezența acestui disconfort până la momentul la care nu mai cere toată atenția ta și apoi…lasă-l să plece.

Respiră adânc de câteva ori și…încet-încet începe să acorzi atenție sunetelor pe care le auzi în jurul tău și deschide ușor ochii…

Ideal ar fi să iei cu tine sentimentele de acceptare și blândețe față de tine pe care le-ai exersat în acest exercițiu.

Să vă fie de folos. Și…rămâneți aproape.

Mai ales de voi înșivă.

Sursa: Forsyth, J.P., Eifert, G.H. (2008) The Mindfulness and Acceptance Workbook for Anxiety: A Guide to Breaking Free from Anxiety, Phobias, and Worry Using Acceptance and Commitment Therapy, New Harbinger Publications

20 martie 2020
Scris de: prizonieriinoglinda

Abonează-te

Loading

Articole recente

  • Cum ne dăm seama că e narcisism patologic?
  • De ce agilitatea emoțională e mai importantă decât oricând?
  • Rămâi în prezența emoției dificile…
  • Meditația de tip mindfulness și relația cu conținutul minții tale
  • Nu toate traumele sunt la fel…

Arhive

  • decembrie 2020
  • aprilie 2020
  • martie 2020
  • februarie 2020
  • ianuarie 2020
  • decembrie 2019
  • noiembrie 2019
  • octombrie 2019
  • septembrie 2019
  • august 2019
  • mai 2019
  • februarie 2019
  • ianuarie 2019
  • decembrie 2018
  • octombrie 2018
  • septembrie 2018
  • august 2018
  • iunie 2018
  • mai 2018
  • aprilie 2018
  • martie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • decembrie 2017
  • noiembrie 2017

Categorii

  • Abuz
  • Copii adulți
  • Efectele Abuzului
  • Narcisism
  • Părinți narcisiști
  • Personalități dificile
  • Vindecare

© 2017 copyright Prizonieri în oglindă // Toate drepturile rezervate