Abuzul emoțional (psihologic)

Durerea și suferința celor care au trăit “doar abuz emoțional” e deseori triviliazată. Înțelegem și acceptăm că victimele abuzului fizic sau sexual au nevoie de timp și tratament specializat pentru a se vindeca. Dar când vine vorba de abuzul emoțional credem că “vor trece peste”. Această asumpție e periculos de greșită. Abuzul emoțional frânge sufletul. La fel ca și cancerul, lucrarea este internă. Și, la fel, poate metastaza dacă nu e tratatăAbuzul emoțional e o bombă cu ceas, dar efectele lui sunt rareori vizibile, pentru că cei abuzați emoțional tind să facă implozie- să direcționeze furia împotriva lor înșiși.  Și când cineva pare de succes în cele mai multe domenii ale vieții lui, cine se mai uită să vadă rănile ascunse?”

Andrew Vachss

 

Copiii care sunt abuzați sau neglijați emoțional au probleme de sănătate mintală similare sau chiar mai accentuate decât ale copiilor cu un istoric de abuz fizic sau sexual. Cu toate acestea abuzul psihologic e rareori inclus în programele de prevenție sau în tratarea victimelor….” se arată într-un comunicat de presă al Asociației Psihologilor Americani  din octombrie, 2014. Datele care stau la baza acestui comunicat sunt rezultatele unui studiu pe care-l găsiți aici.

Abuzul emoțional este factorul esențial și cel mai distructiv în toate formele de abuz și neglijență (Pearl, 1996), dar și cel mai puțin înțeles. Se suprapune ca definire cu abuzul psihologic și definește un tipar stabil al relației dintre copil și persoana care-l îngrijește.

De ex.,  relele tratamente psihologice (psychological maltreatment) sunt definite de Societatea Americană pentru Abuz (1995) ca un tipar repetat de comportament al părintelui sau incidente extreme care transmit copilului că e lipsit de valoare/neiubit/nedorit sau că e valoros doar pentru a îndeplini nevoile altcuiva.

Societatea Britanică pentru Prevenirea Cruzimii împotriva Copiilor (The National Society for the Prevention of Cruelty to Children) susține că acest tipar de comportament poate să includă refuzul părintelui de a da copilului șansa de a-și exprima opniile, a-i reduce la tăcere în mod intenționat sau luarea în râs a copiilor.

Abuzul emoțional are loc  atunci când o persoană folosește în mod repetat cuvinte sau acțiuni pentru a controla, înspăimânta sau izola un copil sau pentru a-i pericilita respectul de sine sau simțul valorii personale.

Mitchell (2005), cit. în Iwaniec și colab. (2006) sugerează că sunt 6 dimensiuni care definesc abuzul și neglijența emoțională:

-ostilitatea persistentă

-eșecul persistent de a răspunde nevoilor fizice, emoționale, intelectuale și sociale ale copilului

-așteptările nerealiste de la copil

-stimularea necorespunzătoare a agresivității/sexualității copilului

-exploatarea copilului pentru gratificarea nevoilor altcuiva

-îngrijirea neconsistentă.

Alți autori au inclus și disciplinarea severă, parenting-ul condiționat, atașamentul insecurizant, denigrarea și lipsa de disponibilitate emoțională. De asemenea, expunerea copilului la violență în familie e considerată foarte dăunătoare mai ales pentru copiii mai mici de 5 ani și e considerată o formă de abuz.

În 2002 Glaser a propus o definire alternativă pornind de la elementele care asigură starea de bine psihosocială a copilului. Astfel, copilul este:

-o ființă care există

-copilul are propriile sale atribute

-copilul e, prin definiție, vulnerabil, dependent și într-o rapidă dezvoltare

-copilul e o ființă care posedă și trăiește propriile lui percepții, gânduri și sentimente

-copilul e o ființă socială acre va comunica și interacționa tot mai mult în contextul său social.

Fiecare din aceste elemente trebuie recunoscut, respectat și valorizat de cei care-l îngrijesc.

Pe baza acestor elemente, Glaser a propus următoarele categorii de abuz emoțional:

  • lipsa de disponibilitate și responsivitate emoțională sau neglijență emoțională Părinții sunt mai preocupați de propriile lor dificultăți decât de nevoile copilului.
  • atribuie negativ sau greșit cauzele comportamentelului copilului Copilul este tratat (și percepe din atitudinea părintelui că merită să fie tratat astfel) cu neglijență, denigrare sau respingere.
  • interacțiuni inconsistente sau necorespunzătoare vârstei Include așteptări ale părinților care nu sunt potrivite vârstei copilului, supraprotejarea copilului și limitarea nevoii copilului de a explora și de a învăța, expunerea copilului la evenimente și situații traumatice sau care crează confuzie (violență în familie, suicid (parasuicid).
  • părinții nu recunosc individualitatea copilului sau limitele lui (limitele psihologice) Copilul este folosit pentru satisfacerea nevoilor psihologice ale părintelui.
  • nu permit adaptarea socială a copilului Include coruperea și neglijarea psihologică (nu oferă stimulare sau oportunități de învățare).

În lista de mai jos găsiți câteva exemple de abuz emoțional (definite de Ministerul canadian al Justiției) :

-amenințări cu violența sau abandonul

-înspăimântarea intenționată a copilului

-minciuna

-a-l determina să îi fie frică că nu va primi hrană sau îngrijire

-ascunderea unor informații importante

-să aduci în mod repetat în discuție chestiunea morții

-să spui copilului că e o povară

-ignorarea sau criticarea lui constantă

-să te porți lipsit de respect

-izolarea socială a copilului.

 

Despre efectele abuzului emoțional vom vorbi, mai extensiv, în postări viitoare.

 

 

Iwaniec, D., Larkin, E., Higgins, S. (2006), Research Review: Risk and Resilience in Cases of Emotional Abuse, Child and Family Social Work, 11, 73-82

Glaser, D. (2002), Emotional Abuse and Neglect (Psychological maltreatment): a conceptual framework, Child Abuse & Neglect, 26, 697-714.

http://www.vachss.com/av_dispatches/disp_9408_a.html

https://www.healthyplace.com/abuse/emotional-psychological-abuse/emotional-abuse-definitions-signs-symptoms-examples/

http://www.justice.gc.ca/eng/rp-pr/cj-jp/fv-vf/caw-mei/p6.html