Incertitudinea e aici și rămâne. Cel puțin încă o perioadă.

Ambiguitatea e aici și rămâne. Cel puțin încă o perioadă.

Un oarecare sentiment al lipsei de control e aici și rămâne. Cel puțin încă o perioadă.

Ce putem face în astfel de condiții?

Ne putem dezvolta agilitatea emoțională. Acea abilitate de a ne observa emoțiile, de a încerca să le înțelegem și să le privim din poziția de observator și de a încerca să răspundem situațiilor dificile, nu să reacționăm la ele așa cum ne dictează emoția.

Long story short…e momentul să ne împrietenim cu emoțiile noastre negative și să învățăm să le conținem.

Conceptul de agilitate emoțională a fost făcut celebru de Susan David, psiholog la Harvard Medical School, a cărei carte a fost publicată și la noi. O găsiți aici.

Ce ne învață, de fapt, Susan David?  Ne învață arta curajului emoțional.

Curajul de a sta față în față cu ceea ce simțim. Bun sau rău. Curajul de a învăța din experiențele negative și din reacțiile noastre la ele. Și curajul de acționa din ipostaza variantei noastre mai bune.

Agilitatea emoțională e, dacă doriți, o formă de înțelepciune. Se câștigă greu, dar la capătul drumului ne așteaptă o formă nouă de libertate. Libertatea de a simți complet.

Să fii agil emoțional înseamnă să nu mai negi emoția negativă. Să nu o mai suprimi. Să o accepți așa cum e și să încercă să înțelegi ce-ți spune. De obicei îți spune despre nevoi adânci pe care fie le negi, fie nu reușești să le satisfaci din pricina unui context anume. Poate despre nevoia de control. de acceptare, de

Să fii agil emoțional înseamnă, de asemenea, să  nu cedezi în fața emoției și să te ”bălăcești” în reacția ta emoțională și să o amplifici prin a te gândi neîncetat la ce anume a cauzat-o. Pentru că asta te ține captiv într-un mindset orientat pe problemă, nu pe soluție.

Să fii agil emoțional înseamnă, de asemenea, să nu mai încerci forțat să ”acoperi” emoțiile negative cu mai ”virtuoasa” gândire pozitivă. Gândirea pozitivă a devenit, din păcate, o nouă formă de tiranie. ”Fii optimist”, ”Gândește pozitiv” sunt cele mai comune prescripții de comportament care ni se dau. Indiferent de situația sau contextul cu care ne confruntăm. Iar asta ne poate face opaci.

În sine, optimismul are un rol extraordinar pentru sănătatea noastră, fizică și emoțională. Dar să negi ce simți și să încerci mereu și mereu să-ți spui că ”totul va fi bine” te face surd la nevoile tale și îți reduce șansele de a rezolva cu adevărat situațiile care te-au făcut să te simți rănit, trist sau anxios.

Mai presus de toate, să fii agil emoțional înseamnă să răspunzi situațiilor, nu să reacționezi la ele. Să recunoști emoția, s-o asculți și s-o înțelegi, dar să nu acționezi din ce te îndeamnă ea să faci, din impulsul fierbinte al momentului. Ci să răspunzi mereu din valorile tale fundamentale, din varianta ta mai bună, din persoana care vrei să devii.

Victor Frankl, psihiatru supraviețuitor al Holocaustului, spune că între stimul (ce ni se întâmplă) și răspuns (cum acționăm) există un spațiu. Iar în acest spațiu stă libertatea și creșterea noastră.

Dacă învăță să scurtcircuităm reacțiile noastre impulsive, să acționăm un imaginar buton de pauză și să amplificăm acest spațiu interior, ne dăm șansa ca răspunsurile noastre la situațiile cu care ne confruntăm să fie ca nisște cărămizi cu acre ne construim o variantă mai bună a noastră, our best self…

Să luăm un exemplu… Trăim o situație de anxietate marcantă. Viitorul e incert și ambiguu (pandemia de coronavirus a disrupt viețile noastre ale tuturor și trăim cu suflarea rece în ceafă a pericolului), nu știm dacă resursele pe care ne bazăm sunt suficiente și de încredere (sistemul medical poate deveni ușor depășit), capacitatea noastră de concentrare devine tot mai uzată de informații și taskuri noi, ne temem pentru părinții noștri, joburile noastre…să mai continui?

Cum am putea răspunde mai agil acestei situații?

Eu zic că e important să conștientizăm și să acceptăm prezența anxietății în viața noastră. Să ne împrietenim cu ea, să mergem braț la braț o perioadă. Iar acesta să ne fie baseline-ul. Să ne dăm seama ce ne spune și cum ne afectează, cum ne face să reacționăm. Să avem grijă la semnalele pe care ni le dă…să învățăm niște tehnici de relaxare sau vizualizare care ne pot face ”relația cu anxietate” mai blândă, mai ușoară? Și-apoi să încercăm acționarea acelui prețios buton de pauză care să ne permită să alegem cum răspundem….să ne evaluăm valorile cele mai importante și acolo să ne construim ”baza de acțiune”. Poate că sunteți o persoană pentru care dezvoltarea personală e o valoarea fundamentală…și-atunci nu putem ”re-cadra” această perioadă ca pe un exercițiu de creștere a toleranței la ambiguitate sau ca pe o oportunitate de a exersa skill uri noi (munca online oferă multe provocări pentru oamenii mai puțin tehnici)? Cum ar fi să operăm din acest mindset?

Cum ar fi să putem să gândim și să trăim această perioadă ca pe o oportunitate de a ne re-construi pe noi și raportul nostru cu lumea?

Ca de obicei…rămâneți aproape!

Mai ales de voi înșivă….

Lasă un comentariu