- “Nu există agonie mai mare decât aceea de a purta povara poveștilor nespuse dinăuntrul nostru” (Maya Angelou).
  • Despre blog
  • Contact
  • Informații cheie
    • Tulburări de personalitate
    • Tulburarea de personalitate narcisistă
    • Părinții narcisici
    • Copiii adulți ai narcisicilor
    • Abuzul emoțional (psihologic)
Despre blog
Contact
Informații cheie
    Tulburări de personalitate
    Tulburarea de personalitate narcisistă
    Părinții narcisici
    Copiii adulți ai narcisicilor
    Abuzul emoțional (psihologic)
  • Despre blog
  • Contact
  • Informații cheie
    • Tulburări de personalitate
    • Tulburarea de personalitate narcisistă
    • Părinții narcisici
    • Copiii adulți ai narcisicilor
    • Abuzul emoțional (psihologic)
 - “Nu există agonie mai mare decât aceea de a purta povara poveștilor nespuse dinăuntrul nostru” (Maya Angelou).
Vindecare

Diamantele din noroi sau dezvoltarea post-traumatică (posttraumatic growth)

Niciun comentariu
pictura pat de spital

Trauma nu e o sentință pe viață. Te poate văduvi de multe, dar nu și de ceea ce  Viktor Frankl numea „ultima dintre libertățile omenești” : aceea de a-ți alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-ți alege propriul fel de a fi.

Ce vedeți mai sus e un tablou celebru al Fridei Khalo intitulat Spitalul Henry Ford. Este o reprezentare a celei de-a doua sarcini pierdute, iar Frida spunea despre el că  „poartă cu sine mesajul durerii”.  Transformând suferința în artă, Frida Khalo a folosit pictura pentru a oferi semnificație unei suferințe aparent lipsite de sens. La fel au făcut Paul Klee, van Gogh sau de Goya.

Într-un alt domeniu, dar cu un mecanism similar, a făcut Martha Linehan, cea  care a dezvoltat terapia comportamental dialectică pentru pacienții cu borderline ca rezultat al propriei sale boli mintale (diagnosticată inițial cu schizofrenie, dar în fapt o tulburare de personalitate bordeline).  Un alt exemplu este Viktor Frankl, supraviețuitor al lagărelor de concentrare naziste, considerat „profetul sensului vieții”, fondatorul logoterapiei și autorul celebrei „Omul în căutarea sensului vieții” (aici găsiți cartea în limba română, în format pdf).

Exemplele sunt nenumărate. Mulți oameni au ieșit din istoricul lor de traumă ființe noi, mai „adunate” și mai generoase. Ce au în comun? Creșterea post-traumatică. Continuă să citești

26 februarie 2018
Scris de: prizonieriinoglinda
Efectele Abuzului

Răspunsul organismului la stress- mecanism prin care trauma afectează starea de sănătate

Niciun comentariu
semn lupta sau fugi

Vă spuneam într-o postare anterioară despre studiul care a dus la o schimbarea perspectivei privim și înțelegem problemele de sănătate. De la studiul inițial al lui Felitti au trecut 20 de ani, ani care au adus o  tot mai bună înțelegere a mecanismelor prin care stressul în copilărie afectează sănătatea fizică și emoțională de-a lungul întregii vieți.

Unul din mecanismele principale prin care stressul cronic afectează sănătatea este reprezentat de disfuncțiile care apar în răspunsul la stress al organismului. Continuă să citești

19 februarie 2018
Scris de: prizonieriinoglinda
Narcisism Părinți narcisiști

Roluri în familia narcisică – copilul de aur și țapul ispășitor

Niciun comentariu
oua desenate

Nimeni nu trăiește liber în familia narcisicului. Cu excepția lui. Restul…primesc roluri  desemnate exclusiv în propriul său interesul. Partenerul, copiii…fiecare are un rol specific…cu scopul fundamental de a construi și de a menține IMAGINEA narcisicului….Contează doar ce se reflectă din oglindă…

În familiile cu mai mulți copii, cele mai importante roluri sunt cele de copil de aur, țap ispășitor și copil pierdut.

Copilul de aur

Copilul care primește rolul copilului de aur este “alesul” părintelui narcisic. Acesta e văzut de părinte ca o extensie a sa, iar părintele trăiește vicariant prin el. Acest copil reprezintă imaginea perfectă a părintelui despre el însuși. Este fie foarte  frumos, fie are un anumit talent pe care părintele îl consideră impresionant, ceva ce permite să se laude cu acest copil. Copilul de aur e ales în mod specific pentru exploatare.

Copilul de aur nu poate greși. Niciodată. Dacă părintele ar găsi ceva de reproșat acestui copil, ar însemna că ceva e în  neregulă cu părinele însuși. Astfel că îi exagerează calitățile, îl pune pe un piedestal, îl idolatrizează ca pe un zeu. Însă acest copil este, în fapt, un bun…o posesiune a părintelui.

Părintele narcisic va încerca să îl asimileze și să fuzioneze cu el ca și cum ar fi una și aceeași persoană cu el. Termenul original este cel de enmeshment. Această fuziune presupune că nu există limite între copil și părinte, iar acest lucru îl face pe copil să nu-și poată construi o identitate separată de cea a părintelui.

Așteptările cărora trebuie să le facă față copilul de aur sunt imense. Prin aspectul său fizic sau performanțele sale, sarcina lui principală este să-l facă pe părinte să arate bine, să îi permit să prezinte în afară o imagine grandioasă, de perfecțiune. Cealaltă sarcină majoră este cea de a-l face pe părinte fericit….

Dacă însă nu reușește să îndeplinească aceste standarde, părintele se va întoarce împotriva copilului. Astfel că acesta învață foarte devreme că imaginea lui și calitățile lui superficiale și nu cele interioare sunt cele care îl fac plăcut și iubit. Iar acesta handicap îl va urmări mereu și îi va afecta toate aspectele vieții sale de copil, adolescent și adult.

Țapul ispășitor

Pentru copilul aflat în rol de țap ispășitor viața e foarte diferită. Așa cum copilul de aur nu poate greși, țapul ispășitor nu poate face absolut nimic bine. El e copilul considerat “sămânță rea, persoană inferioară, plin de defecte. Sarcina lui principală e cea de a purta pe umerii săi rușinea și furia părintelui narcisic. Este cel învinovățit pentru tot ce merge rău în familie.

Cu acest copil părintele narcisic e crud, critic și abuziv. Nu numai că nu e apreciat, dar e umilit în fața celorlalți deseori și i se transmite mereu că e neacceptat.

De obicei, țapul ispășitor este și copilul care vede dincolo de mască, cel care vede adevărul și cel care se sacrifică mereu. Prin urmare e cel care  mereu rănit. Cu toate acestea, e copilul care rămâne mereu autentic, indiferent de cât de abuzat sau folosit este.

Pare să nu aibă nevoi personale și își petrece întreaga copilărie încercând să îndeplinească așteptările părintelui. De cele mai multe ori în zadar. Orice-ar face, nimic nu va fi vreodată suficient de bine. Succesele lui fie vor fi trecute cu vederea, fie vor fi atribuite altcuiva.

Va internaliza toate etichetele pe care părintele i le pune, iar acestea îi vor defini toată viața atitudinea față de sine.

De obicei, țapul ispășitor este și cel mai onest membru al familiei narcisice. Nu reușește să treacă cu vederea nedreptățile din familie, astfel că va fi cel care va riposta sau se va revolta.

Din anumite puncta de vedere, copilul aflat în rol de țap ispășitor are mai multă libertate decât copilul de aur. Pentru că nu se află într-o relație de fuziune (enmeshment) cu părintele, are șanse mai mari să se distanțeze fizic de părintele narcisic și să-și dezvolte propria identitate. Problema este că simțul sinelui pe care reușește să și-l construiască de cele mai multe ori nu e coherent și pozitiv. Mereu se va simți de neiubit.

Copilul invizibil sau copilul pierdut

Copilul din aces rol nu e nici lăudat, nici criticat de părinte, E tratat ca și cum, pur și simplu, n-ar exista. Este copilul neglijat, părintele narcisic nu are nevoie de el în niciun fel și nu e interesat de nevoile lui.

Pentru că nimeni nu pare atent la nevoile lui, copilul invizibil nu așteaptă nimic și nu cere nimic. Din rațiuni de auto-conservare, acest copil se va izola, se va ascunde și se va retrage în sine. Are puțin prieteni și nu simte că-și găsește locul în niciun grup. Nu dezvoltă relații sănătoase și conexiuni autentice cu ceilalți. Pentru că nu preau au pe cine să se bazeze, acești copii devin foarte independenți- singuratici și izolați, dar auto-suficienți. Își va petrece viața simțindu-se lipsit de valoare și de neiubit.

Pentru copiii unici, lucrurile sunt chiar și mai complicate. Funcție de dispoziția și nevoile părintelui, copilul unic va avea roluri diferite. Poate fi copil de aur și apoi să cadă în dizgrație și să devină țap ispășitor. E confuzant și înnebunitor.

 

Câteva cuvinte și despre…celălalt părinte dacă acesta rămâne în relație cu soțul narcisic/soția narcisică. De multe ori, acesta are rolul celui care permite abuzul. De aici și termenul de Enabler… Enabler-ul (cel care permite)  sprijină imaginea de sine exagerată a partenerului/partenerei , sentimentul de îndreptățire, dar și comportamentul din relațiile cu ceilalți. Narcisicul își manipulează partenerul în mod tipic printr-o alternață de comportament bun-comportament rău. Enabler-ul mereu evită atacul și, în același timp, caută recompense- afecțiune, laudă, avantaje materiale. Trăiește deseori cu iluzia că el e singurul care-l poate înțelege și gestiona pe narcisic.

Încearcă să-l facă fericit pe narcisic și poate chiar deveni parte a abuzului dacă asta îl face să evite furia acestuia. Pot nega comportamentul narcisicului, pot să-i găsească scuze pentru abuz și minimalizează abuzurile acestuia din rațiuni de auto-conservare. „Iartă și uită” e una din frazele lor preferate. Dar nu uitați că a trecut printr-o viață de manipulare și spălare pe creier.

Enabler-ul e victima perfectă pentru narcisic. Sunt de obicei oameni liniștiți, cu care se poate vorbi ușor, placizi și, în aparență, empatici. De asemenea, sunt lipsiți de încerdere în ei înșiși și se pun mereu la îndoială. Vă întrebați, poate, ce-i ține lângă un narcisic. Pentru mulți sunt importante motivele religioase, pentru alții e perpetuarea unui tipar din propria lor familie. Alții rămân din frică…știu că narcisicul le poate face viața un iad, iar alții nu pleacă pentru că le e comod din alte puncte de vedere (material etc.).  Nici unul din aceste motive nu sunt, în fapt, importante. Important este că, dacă celălalt părinte asumă un astfel de rol, copilul rămâne singur, invalidat și lipsit de protecție în fața abuzului. Despre „moștenirea” unui părinte narcisic...aici...

 

 

Rămâneți aproape. Mai ales de voi înșivă….

 

 

 

12 februarie 2018
Scris de: prizonieriinoglinda
Efectele Abuzului

Cum afectează stress-ul în copilărie sănătatea la vârstă adultă

Un comentariu
fetita cu coroana de flori

Pentru că unul dintre obiectivele majore ale acestui blog este informarea cu privire la efectele abuzului în copilărie, aș dori să încep seria de postări asupra acestei tematici cu prezentarea unui studiu celebru despre experiențele adverse în copilărie (adverse childhood experiences sau, prescurtat, ACE’s). Este o cercetare a Institutului de Prevenție și Control a Bolilor Kaizer Permanente din 1998 care a dus la o schimbare de paradigmă a felului în care comunitatea medicală abordează afecțiunile fizice. În mod tradițional, sistemul de sănătate ia în calcul factori precum dieta nesănătoasă, abuzul de substanțe sau stilul de viață sedentar atunci când caută cauzele unor afecțiuni cronice. Însă rezultatele acestui studiu i-au făcut pe medici să înceapă să investigheze istoricul de abuz al persoanei în încercarea de a descoperi cauzele afecțiunilor, dar și modalități de îmbunătățire a stării de sănătate.

În cadrul acestui studiu, Vincent Felliti și colaboratorii săi au analizat relația dintre comportamentele cu risc pentru sănătate de la vârsta adultă și disfuncțiile din familie în copilărie și gradul de expunere  la abuz sexual, fizic sau emoțional.

Într-unul dintre interviurile sale, Vincent Felliti spunea că stressul în copilărie „poate transforma aurul în plumb”…

Haideți să vedem de unde această concluzie.
Continuă să citești

5 februarie 2018
Scris de: prizonieriinoglinda
Abuz Narcisism

Când e cazul să spui STOP în relația cu un narcisic

Niciun comentariu
semn de stop

Am pregătit azi o postare despre indiciile esențiale la care ar trebui să fim atenți în relația cu o persoană care ar putea avea o tulburare de personalitate narcisistă. Aceste criterii ar putea fi însă  semnale de avertizare indiferent de tipul de disfuncție a personalității cu care avem de-a face.

Acești indicatori au fost descriși de dr. Craig Malkin în cartea sa Re-Thinking Narcissism:

  1. Un tipar de negare a comportamentului abuziv

Dacă persoana își neagă comportamentul și impactul  asupra celorlalți…abandonați orice formă de speranță. Nu pot fi ajutați, iar relația nu poate fi salvată.

Negarea e un mecanism defensiv. Persoana pusă față în față cu un fapt care e prea inconfortabil de acceptat, alege să-l respingă și insistă că e e fals în ciuda evidențelor. Mai simplu, negarea înseamnă a te minți pe tine însuți și a crede (uneori cu disperare) minciunile pe care ți le spui. Dacă le repeți de suficiente ori, ți-ai rescris povestea și devin adevărurile tale fundamentale…

Narcisicul se angajează în negare pentru că îi servește lui însuși (e self-serving), îi permite să aibă întotdeauna dreptate, să se simtă bine cu propria persoană și să-și creioneze imaginea socială așa cum și-o dorește. Indiferent de costurile asupra celorlalți…

Lipsa lui de empatie îi permite să privească o persoană care plânge din cauza remarcilor lui răutăcioase și să creadă ca ea nu e, de fapt, rănită…încearcă doar să-l manipuleze… Sau…dacă acceptă că persoana ESTE totuși rănită, cu siguranță nu e din cauza a ceea ce a spus el, ci pentru că a ALES să fie rănită.

Negarea poate fi aplicată pentru orice. Normele? Pentru narcisic se aplică doar dacă e prins, dar tu ai face bine să le respecți. Casa lui poate să fie un dezastru, dar a ta e obligatoriu să fie supercurată.

Negarea e un element fundamental al narcisismului patologic. Fără abilitatea de a-și nega sentimentele de rușine sau inadecvare, fără abilitatea de a nega cum acțiunile lui îi afectează pe ceilalți, narcisismul nu ar fi posibil. Negarea le permite să nu-și asume responsabilitatea faptelor lor și să arunce vina mereu în spatele altcuiva. Iar asta le salvează imaginea. Iar imaginea e totul…

  1. Un tipar constant de comportament abuziv (fizic sau emoțional). Dacă persoana e abuzivă, ea este cea care trebuie să pună capăt acestui comportament. Este strict în controlul ei. Dacă acest lucru nu se întâmplă, șansele ca relația să se însănătoșească sunt egale cu zero.
  2. Tipar de comportament marcat de minciuni/înșelăciune și care nu e însoțit de vreo formă de remușcare. Remușcarea și regretul nu sunt unul și același lucru.  Persoanele cu o astfel de patologie a personalității pot simți regret (sau alte emoții negative) mai ales dacă sunt în mod direct afectate de situația în cauză. A simți remușcare înseamnă a avea un sentiment profund de îngrijorare în raport cu ceva ce ai făcut (intenționat sau neintenționat) și care a produs celorlalți o anumită suferință. E un răspuns moral la un eșec moral și se naște dintr-un sentiment de vinovăție. Regretul e focalizat pe sine, în timp ce remușcarea îi implică pe ceilalți.

Trăiți cu ochii larg deschiși și…rămâneți aproape. Mai ales de voi înșivă….

 

 

https://www.drgeorgesimon.com/shame-guilt-regret-remorse-and-contrition/
https://www.sciencedaily.com/releases/2013/06/130619101434.htlm
Malkin, C. (2015), Rethinking Narcissism- The Bad -and Surprising Goog- about Feeling Special, Harper Collins Publishers.
Pagina dr. Malkin
https://news.yale.edu/2016/11/28/psychopaths-can-regret-bad-decisions-don-t-learn-them

 

2 februarie 2018
Scris de: prizonieriinoglinda

Abonează-te

Articole recente

  • Idealizare-devalorizare-abandon- tiparul în relația intimă cu un narcisic
  • Narcisismul și empatia- Îl poți „mișca” pe Narcis?
  • Cum trasăm limitele în relațiile noastre?
  • Despre limite
  • Recomandare de lectură

Arhive

  • noiembrie 2019
  • octombrie 2019
  • septembrie 2019
  • august 2019
  • mai 2019
  • februarie 2019
  • ianuarie 2019
  • decembrie 2018
  • octombrie 2018
  • septembrie 2018
  • august 2018
  • iunie 2018
  • mai 2018
  • aprilie 2018
  • martie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • decembrie 2017
  • noiembrie 2017

Categorii

  • Abuz
  • Copii adulți
  • Efectele Abuzului
  • Narcisism
  • Părinți narcisiști
  • Personalități dificile
  • Vindecare

© 2017 copyright Prizonieri în oglindă // Toate drepturile rezervate