Papusa de portelan

Termenul de “narcisism” a devenit în ultimii ani mai degrabă o insultă comună, un cuvânt aflat în vocabularul nostru cotidian. Îi descriem cu acest termen pe cei care au o mare nevoie de admirație, sunt centrați pe ei înșiși sau ego-centrici. Se vorbește chiar de o epidemie de narcisism în ultimii ani.

Însă narcisismul nu se reduce la aceste trăsături. E un diagnostic complicat, iar în literatura psihologică și psihiatrică există multe contradicții. Îl vom găsi și ca trăsătură de personalitate, dar și ca o tulburare mentală periculoasă. În aceste condiții, devine foarte greu să tragi concluzii clare despre ce constituie sau nu narcisism.

Pe mine m-a ajutat mult cartea Dr. Craig Malkin care mi-a întregit cumva înțelegerea narcisismului. V-o recomand. El însuși fiul unei mame narcisiste, dr. Malkin este profesor de Psihologie la Harvard Medical School și clinician cu practică privată. Scrie simplu și cald.

Malkin, în cartea sa “Regândirea Narcisismului” (Rethinking Narcissism) crede că toată această confuzie din literatură se datorează faptului că narcisismul ilustrează, în fapt, o tendință care e comună tuturor oamenilor: tendința de a ne simți speciali!

Atenție! Acest “a te simți special” poate lua forme foarte diverse. Sunt narcisici care se simt speciali pentru că au un anumit statut, un anumit aspect, anumite capacități sau posesiuni materiale, dar sunt și narcisiști care se simt speciali când sunt cei mai “de ajutor”, cei mai buni la suflet, “sfinții” comunității. Diferențele pot fi înșelătoare, dar nu uitați că motivele servesc, în esență, același scop- propria persoană.

Caracterul sănătos sau patologic al narcisismului e dat de intensitatea și frecvența anumitor comportamente. Cu toții avem această tendință, dar gradul în care o manifestăm ne situează mai aproape de patologie, de disfuncție sau de sănătate.

Așadar narcisismul poate fi cel mai bine înțeles ca o tulburare aflată pe un spectrum, manifestările periculoase fiind cele de la capetele acestui spectrum, adică fie prea mult narcisism, fie prea puțin…

Oamenii care se află la un nivel de 0 sunt cei care nu se simt speciali niciodată. Acest lucru poate părea sănătos la o primă vedere, dar nu vă lăsați amăgiți de această impresie. Aici veți găsi persoanele chinuite de sentimentul că nu au nici o valoare, că nu merită iubire, laude sau atenție. Sunt cei care evită cât pot de mult lumina reflectorului. Aici o veți găsi pe Echo, dacă vă amintiți legenda lui Narcis

La celălalt capăt al spectrum-ului îi veți găsi pe narcisiștii care întrunesc criteriile unei tulburări de personalitate, persoanele care simt că nici măcar nu există dacă ceilalți nu le conștientizează importanța. Sunt dependenți de atenție și ar face orice să o obțină. Aici e locul lui Narcis.

012345678910
AbstinențăObiceiModerațieObiceiDependență

Sursa: Malkin, 2015

Capetele spectrumului (0, respectiv 10) sunt extrem de rigide, schimbarea la acest nivel e grea, dacă nu chiar imposibilă. Nivelurile superioare sunt văzute ca dependență, dependența de a te simți special. Persoanele aflate aici ar face orice ca să obțină asta, indiferent de costurile pe care comportamentele lor le au asupra celorlalți.

La nivelurile de 2-3, respectiv 7-8 (obiceiuri) apare o mai accentuată flexibilitate a sentimentelor și schimbarea ar fi posibilă.

Cel mai sănătos interval este cel din centru (4-6), intervalul moderației, al narcisismului sănătos. În acest interval vom găsi oamenii care nu resimt o nevoie puternică nici de a se simți speciali, dar nici de a evita să se simtă speciali.

În centrul narcisismului sănătos stau capacitatea de a iubi și de a fi iubit. Oamenii care se află aici nu urcă de fiecare dată pe scenă, dar atunci când o fac, îi ridică și pe alții acolo, împreună cu ei.

Narcisismul sănătos se manifestă, spre ex., când te simți bine bucurându-te de propria ta prezență sau de impactul benefic pe care acțiunile tale îl au asupra celor din jur. Sau atunci când ne simțim suficienți nouă înșine, dar suntem în același timp capabili de intimidate. Când suntem conștienți că suntem persoane separate de ceilalți și avem încredere în ideile și idealurile noastre. Când ne străduim să ne satisfacem dorințele fără însă a-i răni pe alții în acest proces. Narcisismul sănătos ne conferă stimă de sine, mândrie, ambiție, creativitate și reziliență.

Freud, de altfel, a descris narcisismul ca un aspect normal al dezvoltării sinelui care evoluează pe măsură cecopilul se maturizează, fiind, de altfel, o fază normală în dezvoltarea lui. Dar egocentrismul acestei perioade începe să se diminueze pe măsură ce copilul începe să manifeste grijă pentru ceilalți, să-și dezvolte empatia și să învețe să trăiască împreună cu ceilalți.

Narcisismul patologic descrie manifestările de la capătul continuum-ului și este ceea ce numim “tulburarea de personalitate narcisistă”. Despre astfel de persoane veți găsi informații la prizonieriinoglindă.ro.

În postările viitoare voi descrie pe larg acest diagnostic.

Rămâneți aproape. Și mai ales…rămâneți aproape de voi înșivă.

  • Malkin, C. (2015), Rethinking Narcissism- The Bad -and Surprising Goog- about Feeling Special, Harper Collins Publishers.
  • Pagina dr. Malkin

Lasă un comentariu