Dr. James Pennebaker este profesor de psihologie la Universitatea din Texas și cel care a descoperit legătura dintre scrierea expresivă și starea de bine. Primul său studiu, realizat în 1986, a cerut participanților ca, timp de 15-20 de minute în 4 zile consecutive, să scrie despre cele mai traumatice sau supărătoare experiențe ale vieții lor. Rezultatele acestui prim studiu au arătat că a scrie despre experiențele noastre traumatice se asociază cu ”o creștere pe termen scurt a arousal-ului fiziologic (activarea organismului), dar cu o reducere pe termen lung a problemelor de sănătate”.

De-atunci, sute de studii au găsit o asocierea în scrierea expresivă și efecte benefice asupra stării de sănătate fizică și psihică. O mențiune mi se pare importantă aici. Scrierea expresivă se asociază  atât cu starea de sănătate pe care o raportează oamenii (măsură, în mod firesc, foarte subiectivă), dar și cu starea de sănătate măsurată obiectiv (ca zile de concediu de boală, simptomatologie etc.)

Spre exemplu, studiile arată că scrierea expresivă se asociază cu o mai bună funcționare a sistemului imunitar, o tensiune arterială mai redusă, cu o funcție pulmonară și hepatică mai bună, cu mai puține simptome de depresie, severitatea mai redusă a simptomelor în artrita reumatoidă, dar și cu o mai bună funcționare psihologică, o dispoziție afectivă mai bună și o performanță mai bună la școală sau la job.

Fac aici o paranteză pe care o consider foarte necesară. Studiile despre care vorbim aici se uită doar la corelații, adică la felul în acre două fenomene se asociază unul cu celălalt și nu implică și ideea unei cauzalități. Asta înseamnă că, a scrie despre evenimentele dureroase din viața noastră nu determină un efect asupra sănătății noastre. Sănătatea noastră, fizică sau emoțională, e determinată de o multitudine de factori- genetici, de stil de viață etc.- și o astfel de intervenție nu cauzează, de una singură, astfel de efecte.

Ce înseamnă însă această scriere expresivă? Cum ar trebui să facem asta? Instrucțiunile care le sunt oferite participanților în astfel de studii sunt simple:  Scrie liber și explorează-ți cele mai adânci gânduri și emoții. Despre orice eveniment sau situație care ți-a provocat emoții puternice. Nu te preocupa de forma a ceea ce scrii, de structura propozițiilor sau de aspecte gramaticale! Scrie liber! Singura regulă este aceea că, o dată ce-ai început să scrii, să continui să scrii până la finalul celor 20 de minute. Poți seta o alarmă, dar nu te opri până când timpul nu s-a scurs. 

În plus, pare a fi mai benefic să scrii nu doar despre emoțiile asociate unui eveniment traumatic, ci să scrii atât despre eveniment, cât și despre impactul pe care l-a avut asupra ta.

Am fost curioasă să văd care sunt mecanismele prin care aceste sesiuni libere de scriere expresivă funcționează asupra stării noastre de bine. În mod clar, nu se punea problema catharsis-ului emoțional, pentru că starea emoțională pe termen scurt devine mai încărcată și mai tulburată atunci când rememorezi și retrăiești emoții dureroase. Însă trăirea unor emoții pe care în trecut le-am inhibat pare să reducă starea de stress fiziologic rezultată din această inhibare. La asta e posibil și un efect de habituare, în sensul în care ne obișnuim să ”stăm” cu acele emoții supărătoare sau, în termeni mai terapeutici, să le conținem.

În plus și, probabil, aici e cheia, este foarte probabil ca dezvoltarea unei povești, a unei narațiuni coerente și organizate despre ce am trăit să ajute la reorganizarea și structurarea amintirilor traumatice și să determine construirea unor scheme interne mai funcționale despre trecutul nostru și impactul pe care l-a avut asupra noastră. Este un mecanism legat, în opinia mea, și de fenomenul de creștere post-traumatică despre care am scris aici.

Așa că, dragii mei, dovezile sunt îmbucurătoare… Luați un caiet și un creion sau deschideți o pagină word și…puneți-vă sufletul pe hârtie. Puține lucruri sunt mai eliberatoare decât acele cuvinte pe-acele pagini…o dovadă a lumii tale interioare aflată în fața ta, la care te poți uita din afară, cu curiozitate și compasiune și poate…în timp….cu detașarea și acceptarea unui observator…

Ca de obicei…rămâneți aproape!

Mai ales de voi înșivă…

 

Bibliografie: Baikie, K.A., Wilhelm, K. (2005), Emotional and Physical benefits of Expressive Writing, Advances in Psychiatric Treatment, vol. 11, 338-346

Lasă un comentariu