Pe site-urile de profil de limbă engleză, se vehiculează tot mai mult în ultima vreme conceptele de abuz narcisic și cel de sindrom al victimei abuzului narcisic, ca fiind forme specific de abuz, respectiv efecte particulare ale acestuia. Descriind însă acest tip de abuz (ca o formă specific, distinctă) autorii articolelor atrag mereu atenția asupra faptului că abuzul narcisic este o categorie greu de identificat dacă nu a fost trăită personal pentru că tehnicile folosite de abuzator, dar și daunele psihologice și emoționale ale acestuia sunt greu de imaginat. De altfel, problematica poverii pe care persoanele aflate în relații abuzive cu persoane cu diferite tipare disfuncționale de personalitate devine din ce în ce mai prezentă în literatură.
Spre exemplu, Brown susținea aici că nu există o recunoaștere la nivelul politicilor de sănătate publică a felului în care aparținătorii persoanelor cu patologii de personalitate pot fi afectate de patologia acestora. În articolul citat Brown susține că peste 60 de milioane de americani sunt se află în această situație….Mulți alți autori atrag atenția că e important să creștem gradul de conștientizare asupra abuzului narcisic și fac apel la construirea unei baze de dovezi solide prin definirea și cercetarea extensivă a acestui tip special de abuz.
Dovezile empirice legate de acest tip specific de abuz sau efectele sale sunt, la această oră, reduse, dar conceptul în sine nu cred că ar trebui discreditat. Cred că merită să ne păstrăm mintea deschisă pentru că vocile celor care au fost victimele abuzului în relațiile cu persoane cu narcisism patologic se fac din ce în ce mai mult auzite și majoritatea dintre ele vorbesc o limbă comună.
Dacă e ceva care m-a frapat de-a lungul timpului din acest punct de vedere, această similaritate a poveștilor și a vocilor oamenilor m-a frapat…fie că era vorba de copii cu părinți narcisici, fie de adulți aflați în relații intime cu persoane cu narcisism patologic. Poate că tocmai astfel de voci pot fi un punct de start pentru cercetarea mai sistematică și mai acurată a specificului abuzului narcisic.
Wikipedia descrie abuzul narcisic drept o formă de abuz emoțional pe care persoană cu narcisism patologic o exercită asupra unei alte persoane. Scopul acestei forme de abuz implică utilizarea limbajului de o manieră care manipulează emoțional victima astfel încât acesta cedează controlul propriei minți abuzatorului.
Scopul ultim al abuzului narcisic este cel de a ține captivă mintea și voința victimei. Nu uitați…într-o relație cu un narcisic totul este despre putere.
Căutând surse științifice pe această temă, am găsit un articol în care autorii descriu fazele abuzului narcisic în relațiile intime încercând să definească mai bine noțiunea de control aplicată în domeniul violenței domestice.
Descrierea mi s-a părut demnă de împărtășit pentru că am avut un déjà vu la prima lectură acesteia. Majoritatea experiențele persoanelor aflate în relații cu parteneri cu narcisism patologic urmează tiparul descris mai jos. Și din acest motiv, în speranța că poate cuiva i se ridică ceața de pe ochi și e scutit(ă) de o suferință inutilă, las aici această descriere.
Autorii descriu comportamentele specifice ale persoanei cu narcisism patologic în raport cu partenera/partenerul său funcție de stadiul relației dintre cei doi.
Astfel, începutul relației intime corespunde unui stadiu de idealizare. În acest stadiu, extrem de frecvente sunt comportamente precum:
“Love bombing” – Abuzatorul își bombardează ținta (noul partener) cu complimente și cadouri la scurt timp după ce o cunoaște și intensifică tot mai mult această “ploaie de atenții”. Va susține că o iubește și că e sufletul lui pereche foarte repede în relație. Îi va admira calitățile profesionale sau personale, o va pune pe-un piedestal (ceea ce îi va ridica și lui stima de sine). Aceasta creează o legătură foarte puternică între abuzator și viitoarea lui victimă, prin experiențe pozitive, flatante și care nu îi dau victimei timpul sau șansa de a reflecta asupra ceea ce se întâmplă.
Minciună patologică și prezentarea unui eu fals– Deseori abuzatorul are o poveste despre felul în care el însuși a fost o victimă în relațiile lui anterioare. Va crea o poveste patetică și siropoasă despre cât de nepotrivit a fost tratat în acea relație și toate relatările vor fi în favoarea lui. El nu are nici o responsabilitate, iar de eșecul relației e vinovat…în mod evident…celălalt. Acest eu fals se construiește pe de-o parte voit pentru ca narcisicul să poată fi perceput așa cum își dorește el de partenerul său, iar pe de altă parte din cauza unor procese inconștiente cu sursă în copilăria sa.
O dată ce și-a prins partenerul în această plasă și acesta ajunge să idealizeze această imagine falsă și să se angajeze complet în relație, începe faza de devalorizare.
Personalitatea narcisicului începe să iasă la suprafață. Începe să-și trateze partenerul cu superioritate, să-l umilească în public, să-l ignore…Luna de miere a luat sfârșit. Nu mai ești cea mai/cel mai…dimpotrivă…devii exact opusul…
În faza de devalorizare, comportamentele tipice sunt cele de:
Critică excesivă– Abuzatorul începe, la modul insidious, să-și submineze partenerul. Va exercita asupra lui putere și control, iar asta îi va da satisfacție și îi va hrăni sentimentul de îndreptățire. În această face e posibil ca abuzatorul să înceapă să se simtă amenințat de calitățile partenerului său, iar prin comportamentul său critic să compenseze această amenințare, menținându-și astfel stima de sine la nivele ridicate.
Ignorare și tăcere– Partenerul va trăi perioade în care e ignorant și redus la tăcere de abuzator. Este o nouă manifestare de control și putere și o nouă încercare a narcisicului de a-și crește stima de sine prin a se situa pe o poziție de superioritate în raport cu celălalt. Inevitabilul se produce și…
Victima cade de pe piedestal – Asta se întâmplă pentru a devaloriza victima și este felul în care narcisicul pregătește faza de abandon. Victimei I se găsesc fel de fel de defecte și cusururi, nu mai poate intra nicicum în grațiile partenerului său, orice gest sau părere este supusă unor critici aspre, este umilit și vocea îi devine tot mai pierită. Narcisicul are acum, în raport cu partenera/ul comportamente inconsistente, uneori e critic și abuziv, alteori e bun și generos, iar această inconsistență va crea confuzie pentru victimă astfel că abilitatea acesteia de a judeca cu claritate relația va fi din ce în ce mai redusă.
Faza de abandon– În această fază, comportamentele abuzive se intensifică și urmează tipare precum:
Gaslighting– Am dedicat două postări acestui tip înnebunitor de abuz. Le găsiți aici și aici. Pe scurt…abuzatorul va încerca să distorsioneze fapte și să prezinte variante alternative la evenimentele de cuplu. Scopul acestui comportament este acela de a crea confuzie și de a face victima să-și pună la îndoială interpretarea realității.
“Amnezie” în legătură cu abuzul– Narcisicul își va nega comportamentele abuzive sau va pretinde că le-a uitat, nu-și asumă responsabilitatea pentru ceea ce face/spune și va proiecta întreaga vină asupra partenerului său.
Minciună patologică– Va spune orice e nevoie pentru a-și discredita partenerul și a-și justifica abandonul și găsirea unui nou partener.
Abandonarea partenerului și angajarea rapidă într-o nouă relație …de multe ori duce două relații în paralel. Își crește astfel sentimentul de putere și control asupra celorlalți, tratând cu lipsă de onestitate ambele relații. Partenerul este abandonat, adesea fără o explicație din partea narcisicului.
Defăimarea partenerului– Narcisicul se poate lansa în campanii de defăimare a victimei prin care o creionează ca fiind instabilă. Am scris mai multe despre asta aici. Poate implica și terțe părți care îl ajută să împrăștie tot felul de informații în jur.
Triangularea– Narcisicul îi implică și pe alții (care cred în povestea lor) și care, la rândul lor, se lansează în comportamente de discreditare ale victimei.
Insulte și comportament lipsit de respect-Narcisicul se poate folosi de tot soiul de tactici de manipulare pentru a-și face victima să îi acorde din nou încredere, dar va folosi din nou acest capital de încredere pentru un nou ciclu de abuz. Care se repetă…și se repetă…și se repetă…
Autorii acestei descrieri atrag atenția asupra faptului că anumite comportamente din cele descrise mai sus pot fi folosite izolat de indivizi abuzivi, dar care nu prezintă narcisism patologic sau pot fi manifestate de anumiți indivizi din pricina imaturității lor sau a anumitor circumstanțe specifice de viață.
Însă, prin contrast, abuzul narcisic presupune un tipar similar de abuz care poate fi identificat în multiple situații și cu diverse persoane într-un număr semnificativ de relații ale persoanelor cu narcissism patologic. E o modalitate tipică de raportare la celălalt. Nu orice abuzator e narcisic, dar orice narcisic e abuziv.
Ca de obicei,
Rămâneți aproape…mai ales de voi înșivă.
Howard, V. (2019) Recognising Narcissistic Abuse and the Implication sfor Mental Health Nursing Practice, Issues in Mental Health Nursing, 40:8, 644-654
In relatia cu parintii, raportul e clar, puterea, controlul, discernamantul favorizeaza abuzatorul, daca parintele e narcisist. Criticile si insultele sunt ambalate in sfaturi si par inofensive si doar o grija materna. Dar grija mai contine si atacuri subtile, umilire, inducerea sentimentului de indoiala, rusine sau vinovatie (ca tu nu stii, nu poti, nu faci, sau nu ai ajuns singura la concluzia aceea). Daca ai vreo propunere, e respinsa si i se adauga si un comentariu care arata ca e o idee ridicola („de ce trebuie sa intervii tu in acel caz”, „ce obligatia ai tu fata de X sa faci Y…”, „ma mir ca ai putut face asta”, „era mai bine daca luai 3, nu 4”). Scopul cred ca e de a frustra. Orice discutie lasa sentimentul de frustrare, nemultumire, cearta mocnita. Nu ti se spune direct ca nu e bine, ti se lasa impresia ca se putea mai bine. Esti imperfecta, nu te descurci fara GPS-ul mamei. Mama se implica in orice aspect al vietii, iar daca impui limite sau te distantezi iti aduce aminte ca ti-a dat bani, te-a ajutat financiar si,implicit, ai obligatia de a impartasi toate aspectele vietii tale cu ea. Nu ai dreptul la preferinte diferite. E ridicol sa ai o anumita pasiune. Nu intelege nevoia altuia de a se atasa de un animal, de exemplu. Te face sa te simti prost ca ai ales o anumita tinuta, care nu era vulgara sau indecenta. Orice preferinta e supusa dezbaterilor si consiliilor de familie. Orice afirmatie o percepe ca un atac, ca o jignire. Nu i-ai apreciat suficient mancarea. Nu i-ai multumit suficient de mult pentru ceva. Daca ii multumesti comenteaza „zici si tu asa, din politete”. Rudele nu sunt suficient de bune. Colegii de serviciu la fel. Nimeni din jur nu se ridica la standardele lor. Am gestionat cu umor, am raspuns deseori cu glume si atunci nu a mai continuat cu atacuri ascunse. Sunt oameni foarte periculosi, pentru ca sub masca amabilitatii si a sensibilitatii excesive, isi pregatesc modul de a ataca, astfel incat sa creeze confuzie, disonanta cognitiva, sa coexiste senzatia de nesiguranta si disconfort cu prima impresie de apropiere: te critic, dar e spre binele tau. Iti scot in evidenta defectele, dar iti fac un bine. Te ajut, iti dau sfaturi, presupun ca tu nu esti capabil. Mi s-a reprosat ca nu am anumite abilitati si i-am propus sa ma invete si sa imi scrie etapele acelui proces. Cand a vazut ca nu a obtinut efectul asteptat, de a ma enerva sau de a ma jigni, nu a parut dornica sa ma invete. A spus ca oricum gasesc pe net tot ce vreau si nu e nevoie. Cand mi-a reprosat nu gandea la fel. Mintea ajunge intr-o stare greu de descris, se joaca cu emotiile si perceptia victimei, distorsionand, rastalmacind, scotand din context, exagerand, generalizand. Sunt multe tehnici bazate pe erori de logica, sofisme si trebuie multa atentie la tot ce zic.