Termenul de “narcisism” a devenit în ultimii ani mai degrabă o insultă comună, un cuvânt aflat în vocabularul nostru cotidian. Îi descriem cu acest termen pe cei care au o mare nevoie de admirație, sunt centrați pe ei înșiși sau ego-centrici. Se vorbește chiar de o epidemie de narcisism în ultimii ani.
Însă narcisismul nu se reduce la aceste trăsături. E un diagnostic complicat, iar în literatura psihologică și psihiatrică există multe contradicții. Îl vom găsi și ca trăsătură de personalitate, dar și ca o tulburare mentală periculoasă. În aceste condiții, devine foarte greu să tragi concluzii clare despre ce constituie sau nu narcisism.
Pe mine m-a ajutat mult cartea Dr. Craig Malkin care mi-a întregit cumva înțelegerea narcisismului. V-o recomand. El însuși fiul unei mame narcisiste, dr. Malkin este profesor de Psihologie la Harvard Medical School și clinician cu practică privată. Scrie simplu și cald.
Malkin, în cartea sa “Regândirea Narcisismului” (Rethinking Narcissism) crede că toată această confuzie din literatură se datorează faptului că narcisismul ilustrează, în fapt, o tendință care e comună tuturor oamenilor: tendința de a ne simți speciali!
Atenție! Acest “a te simți special” poate lua forme foarte diverse. Sunt narcisici care se simt speciali pentru că au un anumit statut, un anumit aspect, anumite capacități sau posesiuni materiale, dar sunt și narcisiști care se simt speciali când sunt cei mai “de ajutor”, cei mai buni la suflet, “sfinții” comunității. Diferențele pot fi înșelătoare, dar nu uitați că motivele servesc, în esență, același scop- propria persoană.
Caracterul sănătos sau patologic al narcisismului e dat de intensitatea și frecvența anumitor comportamente. Cu toții avem această tendință, dar gradul în care o manifestăm ne situează mai aproape de patologie, de disfuncție sau de sănătate.