Legenda lui Narcis ilustrează nu doar originea termenului de “narcisism”, ci și dinamica din relațiile în care unul din parteneri e narcisic. Sunt chiar autori, cum e Craig Markin, care propun termenul de “echoism” pentru a descrie trăsăturile victimelor abuzului narcisic.
Legenda spune că Narcis era fiul râului Cephios și al nimfei Liriope. Zeii l-au binecuvântat cu o nemăsurată frumusețe. Oameni de pretutindeni, tineri sau bătrâni, bărbați sau femei, se îndrăgosteau de el într-o clipă. Pe oriunde mergea, era însoțit de o mulțime de nimfe de apă sau nimfe ale copacilor care nu-și doreau decât să-l poată zări. Măcar o clipă.
Narcis era obișnuit cu această admirație, dar nu oferea niciodată un răspuns, așa că în curând a devenit la fel de faimos pentru indiferența lui, pe cât era de faimos pentru frumusețea lui. Îndepărta fiecare potențială iubită care se apropia de el. Părea să se creadă deasupra tuturor, deasupra ideii de iubire, deasupra lumii ordinare a oamenilor, ba chiar și deasupra lumii zeilor.
Într-o zi Echo, o nimfă a muntelui, l-a privit pe Narcis și inima i s-a aprins. Neputând să-și ia privirea de la el, a început să-l urmărească peste tot. Curând Narcis a simțit că e urmărit.
-Cine-i acolo? a întrebat.
Echo a încercat să răspundă, dar ea nu avea o voce a ei… Îi fusese luată printr-un blestem de marea zeiță Hera. Echo a încercat să strige, dar tot ce putea era să repete cuvintele lui Narcis.